Sf. Mc. Tatiana diaconița și Eutasia

Sfânta Muceniţă Tatiana era din vechea Romă şi a trăit în vremea împăratului Alexandru Sever (222-235).

S-a născut din părinţi credincioşi; tatăl ei a avut dregătoria de consul, în trei rânduri, şi se bucura de multă cinste în senatul roman, fără a se şti că este creştin.

Fericita Tatiana a crescut în casa părinţilor ei cu bunăcuviinţă şi cu frică de Dumnezeu, învăţând cu bucurie tainele dreptei credinţe.

Ajungând la vârsta căsătoriei, Tatiana n-a voit să se căsătorească, ci vieţuia în curăţie, cu dragoste creştinească. Dorea din tot sufletul să fie mireasă lui Hristos, Căruia Îi slujea ziua şi noaptea, jertfindu-se pe sine şi împodobindu-se cu fapte bune.

Era fericită că părinţii ei binecuvântau această hotărâre şi slujea Domnului cu mai mare râvnă, încât s-a învrednicit de cinstea de a fi diaconiţă a Bisericii din Roma, ajutând la catehizarea şi botezarea femeilor.

În vremea aceea, deşi împăratul nu prigonea pe creștini el însuşi, totuşi, îi lăsa pe dregătorii mai mici să se poarte după voia lor cu aceștia.

Astfel, pornindu-se prigoană din partea necredincioşilor, Sfânta Tatiana a mărturisit că este creştină, a fost prinsă şi dusă în templul zeului Apolo. Sfânta s-a rugat lui Dumnezeu şi idolul a căzut la pământ, sfărâmându-se, precum şi o parte din templu.

Atunci, din porunca mai marilor cetăţii a fost supusă la chinuri cumplite: bătăi, scoaterea ochilor, goliciunea trupului, scrijelirea pe trup cu brice, aruncarea în temniţă, tăierea sânilor, aruncarea spre a fi mâncată de către fiare, spânzurarea şi strujirea trupului, aruncarea în foc.

Dar toate le-a îndurat cu putere de sus, de parcă nu simţea nici o durere, şi, cu toate că era schingiuită de prigonitori, propovăduia neîncetat celor de faţă despre puterea şi chemarea Mântuitorului, încât mulţi păgâni veneau la credinţa în Hristos. De aceea, au poruncit să fie decapitaţi sfânta şi tatăl ei.

În secolul al XVI-lea, capul Sfintei Muceniţe Tatiana a fost adus în ţara noastră de Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) şi se află, în prezent, în Catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova.

Troparul, glas 4:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfânta Muceniță Eutasia.

Comentarii Facebook


Știri recente