Calendar Ortodox, 1 Aprilie
Cuvioasa Maria Egipteanca s-a născut la sfârşitul veacului al V-lea.
Încă de la vârsta de 12 ani a plecat din casa părinţilor ei şi a mers în Alexandria. Era tânără şi frumoasă şi a căzut într-o atât de mare robie a plăcerilor, încât s-a făcut ademenitoare multor suflete de bărbaţi tineri şi bătrâni cu desfătările pierzătoare ale desfrânării.
Însă, după ce a trăit 17 ani în cea mai adâncă viaţă păcătoasă, părându-i-se că acesta este singurul chip de a-şi trăi viaţa, Dumnezeu i-a întins mână de ajutor, făcând din ea un dreptar de întoarcere la pocăinţă, o pildă de nevoinţă peste fire şi de neasemuită sfinţenie.
Aşadar, dorind ea să se închine lemnului Sfintei Cruci, a mers la Ierusalim, vânzându-şi trupul corăbierilor, drept plată de călătorie. Dar, încercând să se apropie de lemnul Cinstitei Cruci, o putere nevăzută o respingea afară din biserică şi n-o lăsa să intre. Iar după ce a încercat de mai multe ori şi nu a izbutit, şi-a dat seama de viaţa ei păcătoasă şi de la această întâmplare au început plânsul şi pocăinţa Mariei.
Astfel, văzând ea icoana Maicii Domnului la intrarea în biserică, s-a rugat, zicând: Fecioară Stăpână, care ai născut trupeşte pe Dumnezeu Cuvântul, ştiu că, din pricina păcatelor mele, nu este cuviincios şi binecuvântat lucru să văd sfântă icoana ta, care eşti cu totul curată, cu trupul şi cu sufletul. Drept este să fiu urâtă şi dispreţuită de tine care eşti cu adevărat neîntinată.
Dar de vreme ce, după cum am auzit, Dumnezeu pe Care L-ai născut, pentru aceasta S-a făcut Om ca să cheme pe păcătoşi la pocăinţă, ajută-mă pe mine care nu am pe nimeni în ajutor. Porunceşte să mi se îngăduie să intru în biserică. Să nu mă lipseşti să văd lemnul pe care S-a răstignit Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Cel născut din tine şi Care Şi-a dat al Său sânge pentru mine.
Porunceşte, Stăpână, să-mi fie deschisă şi mie uşa dumnezeieştii închinări a Sfintei Cruci. Lui Dumnezeu, Celui născut din tine te pun chezăşuitoare că niciodată nu voi mai pângări acest trup prin păcate ruşinoase, iar după ce voi vedea Sfânta Cruce, pe care S-a răstignit Fiul tău, mă voi lepăda numaidecât de lume şi îndată voi pleca acolo unde tu, Chezaşa mântuirii mele, mă vei povăţui.
Deci, luând chezaşă pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, că, de o va lăsa să intre, îşi va schimba viaţa, a dobândit dorirea şi a ţinut făgăduinţa. Apoi, iarăşi s-a rugat Maicii Domnului, zicând: Stăpână preabună, faţă de mine ţi-ai arătat iubirea ta de oameni. Nu te-ai scârbit de nevrednicele mele rugăciuni. Am văzut slava pe care nu este drept să o vedem noi, cei păcătoşi. Slavă lui Dumnezeu care primeşte prin tine pocăinţa păcătoşilor! Dar ce voi gândi sau ce voi spune mai mult eu, păcătoasa? Este timpul, Stăpână, să-mi îndeplinesc făgăduinţa de a mă opri cu totul de la păcat. Arată-mi ceea ce trebuie să fac. Fii învăţătoarea mântuirii mele şi povăţuieşte-mă pe calea care duce la adevărata pocăinţă. Stăpână, Stăpână, nu mă părăsi! Amin.
Apoi a luat trei pâini uscate ca merinde, a trecut Iordanul şi s-a dus în pustia cea mai adâncă. Nevoinţele ei au fost multe şi grele: lacrimile neostoite, postul, rugăciunea, goliciunea trupului în frig şi în arşița soarelui. Şi aşa a trăit 47 de ani, aflând mântuirea în pocăinţă aspră, în încercări şi ispite.
Şi s-a înălţat deasupra celor trecătoare atât de mult, încât trecea cu picioarele pe deasupra, apa Iordanului şi, când stătea la rugăciune, se înălţa ca de un cot de la pământ, neavând alt martor decât pe Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii, pe dumnezeiescul ei duhovnic, Sfântul Zosima.
Acesta, cutreierând pustia de dincolo de Iordan a întâlnit-o pe Cuvioasa, apoi a spovedit-o şi a împărtăşit-o cu Trupul şi Sângele Domnului. Cu aceste nevoinţe şi prin harul lui Hristos biruind firea omenească şi dobândind vieţuire mai presus de om, încă din lumea aceasta, Sfânta Maria Egipteanca s-a mutat la Domnul.
Biserica o prăznuieşte pe 1 aprilie şi în Duminica a cincea a Postului Mare, oferind-o ca pildă de pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu a celor păcătoşi.
Troparul, glas 8:
Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Marie, duhul tău.
Sf. Cuv. Macarie Mărturisitorul
Acest între sfinți, părintele nostru Macarie, în Constantinopol fiind născut, și prunc sărman rămânând după părinții săi, a fost crescut de un moș adevărat al său, fiind dat la învățătura Sfintelor Scripturi.
Și având firească istețime, și multă osârdie arătând, în scurtă vreme petrecând toată Scriptura, a cunoscut nimicnicia și grabnica stricăciune a celor vremelnicești, precum și veșnicia celor cerești. Pentru aceasta, ieșind din cetate, s-a dus la Mănăstirea numită Pelechit, și amestecându-se pe sine cu monahii de acolo, lepădând numele Hristofor, căci așa se numea mai înainte, Macarie de acum înainte s-a numit.
Deci, slujind mai la toate trebuințele chinoviei și săvârșind virtuțile prin multă smerenie, s-a făcut începător și făcător de minuni preaminunat. Căci Dumnezeu prin el a vindecat patimi nevindecate; și ploaie din cer a pogorât prin rugăciune; și mare și vestit făcându-se el în zilele acelea, multă mulțime năzuia către el.
Unii adică durerile sufletești prin el curățindu-le, iar alții trupești vindecări dobândind; însă alții sufletește și trupește de el întărindu-se, se întorceau la casele lor.
Auzind vestea aceasta, Tarasie, patriarhul al Constantinopolului a trimis de la chemat ca să vindece pe Pavel patriciul, ce avea boală primejdioasă și era deznădăjduit de vindecare. Mergând Sfântul la casa sa l-a vindecat. După aceea și pe soția lui, deasemenea, boală pătimind și deznădăjduită fiind de doctori, iarăși a vindecat-o sfântul, pe care și binecuvântându-l patriarhul, l-a făcut și slujitor Domnului, căci nu bolea cu boala neascultării ca cei mulți.
Ducându-se la mănăstirea sa, smerenia ce o avea mai mult înmulțită a pus-o în lucrare. Atunci lucrătorul de sminteli, diavolul, a pus în Bizanț împărat tiran, care a dat cinstitele icoane în foc și în apă.
Acesta era Leon Armeanul, care a trimis în surghiunie pe preasfântul patriarh Nichifor, și care chinuia pe arhierei și arhimandriți cu izgoniri și închisori și cu cumplite bătăi. Atunci și acest minunat bărbat, fiind din pomeniții mai sus Sfinți Părinți, la felurite chinuri a fost dat și în închisoare a petrecut până la sfârșitul acelui împărat.
Iar după acela, împărățind Mihail Gângavul, și acesta de aceeași spurcată credință fiind, a scos pe sfântul de la închisoare, și prin alții mult măgulindu-l și îngrozindu-l, nu a reușit să-l înduplece de partea lui a fi. Pentru care și izgonindu-l la Ostrovul Afusie îl avea în pază.
Iar sfântul suferind toate vitejește, mulțumea lui Dumnezeu. Deci zăbovind în acea izgonire și mult nevoindu-se, și de minuni făcător acolo făcându-se, s-a mutat către Domnul.
Tropar, Glas 8
Îndreptător al Ortodoxii, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Cuvioase Macarie, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sf. Cuv. Varsanufie de la Optina
Sfântul Varsanufie a dobândit darul înainte-vederii și al tămăduirii bolilor fizice și psihice ale oamenilor. Ucenicii săi au dat mărturie că le amintea și păcatele nespuse la spovedanie.
Starețul s-a născut în 1845 la Samara și a fost botezat cu numele de Pavel, îmbrățișând cariera militară.
Chemarea spre cele ale duhului a simțit-o în timpul unei boli care ar fi putut să-i fie fatală.
Bolnav de pneumonie, simțea că nu mai are mult de trăit. L-a rugat pe subofițerul sanitar să-i citească din Sfânta Evanghelie și și-a pierdut cunoștința. Atunci a văzut o lumină din cer și întreaga viață, cu toate păcatele, i-a trecut prin fața ochilor. O voce i-a spus să meargă la Mănăstirea Optina, dar doctorii nu credeau că-și va mai reveni ca să ajungă acolo.
S-a vindecat și a vizitat mănăstirea în 1889, când stareț era chiar Sfântul Ambrozie de la Optina. Acesta l-a sfătuit să-și pună în ordine treburile lumești, iar după doi ani i-a dat binecuvântare să se închinovieze la Optina în trei luni.
Tocmai atunci i s-a propus lui Pavel o promovare la rangul de general, cerându-i-se să-și amâne retragerea din armată. Însă, chiar în ultima zi din cele trei luni, el și-a rezolvat toate problemele și s-a dus la Optina, unde Sfântul Ambrozie era deja depus în sicriu în biserica mănăstirii.
În 1892 a fost acceptat ca novice și un an mai târziu a fost tuns rasofor. A primit în secret Schima Mică în decembrie 1900, când s-a îmbolnăvit grav, și a primit numele de Varsanufie.
La începutul războiului ruso-japonez din 1904, a fost trimis în Orient ca preot militar, având misiunea de a se îngriji de sufletele soldaților răniți.
Din 1905, a fost numit egumen, restabilind în scurt timp ordinea, disciplina, plata datoriilor, repararea clădirilor și împletind strictețea cu grija părintească pentru obște și fiii duhovnicești.
Prin 1908, Sfântul Varsanufie părea să se îmbolnăvească tot mai des, vorbind tot mai mult despre clipa despărțirii de această lume. În aprilie al aceluiași an, cineva i-a trimis un pachet în care se afla Marea Schimă. Își dorea de mult să fie tuns în Schima Mare înainte de a muri, așa că a văzut în aceasta un semn că se va duce la Domnul.
Într-o noapte de iulie 1910, părintele s-a simțit atât de rău, încât a trebuit să iasă din biserică în timpul privegherii și să se întoarcă la chilia lui. În dimineața următoare nu mai putea sta singur pe picioare. În acea noapte a fost tuns în Schima Mare.
Dumnezeu l-a vindecat din nou și după această boală, dar la Optina au apărut probleme cu frații mai noi, astfel că sfântul s-a retras la altă mănăstire, unde, în 1913, și-a dat duhul în mâinile Domnului.
Troparul, glas 4:
Cel ce ai fost ostaș viteaz și, ca Pavel, ai fost chemat prin lumină de sus, Cuvioase Varsanufie, Părintele nostru, toate le-ai părăsit pentru Hristos, pentru El ai fost defăimat și ai luat asupra ta jugul nevoinței. Deci, trecând prin necazuri întărit în credință și ajungând în bucuria cerească, povățuiește-ne și pe noi spre mântuire, prin rugăciunile tale.
Tot la data de 1 aprilie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Gherontie și Vasilid care au fost martirizați prin decapitare.