La praznicul Bunei Vestiri, Mănăstirea Săraca din cuprinsul Arhiepiscopiei Timișoarei și-a sărbătorit hramul paraclisului de iarnă. Bucuria sărbătorii a fost marcată de prezența Preasfințitului Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, în mijlocul obștii de călugări, condusă de arhim. Climent Vântu, starețul mănăstirii.
Cu acest prilej, PS Paisie Lugojeanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul de iarnă cu hramul „Buna Vestire”. La Sfânta Liturghie, numeroși credincioși, printre care foarte mulți copii, s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a subliniat că „avem bucuria astăzi că suntem încredințați de Arhanghelul Gavriil că s-a făcut începutul mântuirii noastre, prin aceea că Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, primește ca să fie lucrătoare în planul pe care Dumnezeu îl are pentru mântuirea lumii. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, petrecând înțelepțește viața noastră în pământul acesta și cu bucurie aleasă zilele Postului Sfintelor Paști, să ne împărtășim cu Hristos în urcușul nostru duhovnicesc spre Înviere”. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul coral „Theophoros” al Arhiepiscopiei Timișoarei, condus de diac. dr. Ion-Alexandru Ardereanu. La finalul slujbei, Preasfinția Sa a transmis tuturor credincioșilor prezenți și viețuitorilor mănăstirii binecuvântarea și purtarea de grijă a Înalt Preasfințitului Nicolae, Mitropolitul Banatului.
Mănăstirea Săraca este așezată în localitatea Șemlacul Mic, comuna Gătaia, la o distanță de 67 de kilometri sud de Timișoara. Construcția noului paraclis cu hramul „Buna Vestire” a fost începută în anul 2000 cu binecuvântarea IPS Nicolae, iar lucrările de pictură au fost finalizate în anul 2007 și binecuvântate de PS Paisie Lugojeanul. Odorul cel mai de preț al mănăstirii îl reprezintă biserica veche cu hramul „Schimbarea la Față”, care datează de la jumătatea secolului al XV-lea, fiind ridicată pe locul unui lăcaș mai vechi. Aceasta a fost rezidită din piatră și cărămidă în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana, trimis aici de Sfântul Nicodim (de la Tismana), și apoi renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici și fiii săi, Nicolae și Chiriac. Arhitectural, biserica este în formă de cruce greacă cu brațele libere; absida altarului este semicirculară și naosul acoperit cu o turlă octogonală. La exterior, biserica este lipsită de orice decorație, având forme masive și o volumetrie foarte sobră. Pridvorul actual a fost adăugat în secolul al XIX-lea. Pictura bisericii datează din 1730 și este realizată de zugravii Andrei, fiul său Andrei, Ioan și Chiriac, vrednici urmași ai iconografiei bizantine din țara noastră.
