Bucuria milei sub mantia Sfântului Vasile

„De prea multe ori am văzut mila rătăcindu-se.“ Cu aceste cuvinte îşi deschidea celebrul roman „Citadela“ Antoine de Saint-Exupéry, rezumând în strânsoarea lor dureroasa rătăcire a individului modern, secularizat, lipsit de trăirea sensului creştin al dragostei faţă de aproapele. Recent, am fost oaspeţii Complexului de servicii sociale „Sfântul Vasile cel Mare“ al Episcopiei Caransebeşului, locul unde zilnic se predă lecţia radicală a milosteniei creştine.

Lumea sărăcită material şi în duh a a-cestui timp pare a nu se mai regăsi. Mame, copii, bătrâni trăiesc undeva la periferia vieţii, uitaţi, abandonaţi, alungaţi sau prigoniţi de semeni. În aceste veritabile bantustane ale ignoranţei s-a aşezat cu discreţie Biserica. Nu pentru a se făli cu misiunea sa, ci pentru a repune în milă, dizolvând „bariera dintre mine şi celălalt“, viaţa însăşi. Căci cum altfel poate fi definită misiunea ei în social decât viaţă? Decât „eu“ şi „tu“, împreună în Hristos?

Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente