În urmă cu câteva zile, în toate bisericile ortodoxe s-a revărsat Lumina Învierii Domnului Iisus Hristos peste credincioșii care au venit în noaptea Sfintelor Paști ca să răspundă chemării: „Veniți de primiți lumină!”
Pentru a spori bucuria clerului și credincioșilor de Sfintele Paști, în seara zilei de sâmbătă, 4 mai 2013, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, o delegație a Patriarhiei Române condusă de către Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a adus Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim cu un avion special. Lumina Sfântă a fost oferită la slujba de Înviere de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel clerului și credincioșilor prezenți la Catedrala patriarhală, informează Ziarul Lumina.
Prin Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos simțim și înțelegem că viața și moartea au căpătat alt înțeles. Viața înseamnă nu numai evenimentele istorice, cele de sub vremuri sau ale timpului în care trăim, ci mai ales ceea ce trăim dincolo de timp în comuniune cu Dumnezeu, iar aceasta înseamnă trăirea veșniciei încă din această viață pământească. De asemenea, moartea nu mai reprezintă sfârșitul vieții pământești, ci îndepărtarea de Dumnezeu, starea de indiferență și ignoranță față de El, Cel care ne-a adus la existență.
În cuvântul adresat credincioșilor prezenți la ceas de noapte la Catedrala patriarhală pentru a primi Lumina Învierii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii noastre, a subliniat faptul că această Lumină este un dar dumnezeiesc pentru că Îl reprezintă pe Hristos, Lumina lumii.
„În Liturghia noastră se spune: Mormântul Tău, Hristoase, este izvorul învierii noastre. De la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos izvorăște Lumina Învierii. Această Lumină, un dar dumnezeiesc, îl reprezintă pe El, Hristos, Lumina Lumii, care este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Creatorul și Mântuitorul Lumii. Lumina aceasta de la Sfântul Mormânt ne arată biruința vieții asupra morții, biruința lui Hristos asupra păcatului, asupra iadului și asupra morții și dobândirea vieții veșnice, netrecătoare, fără moarte, fără suspin, fără stricăciune, viața veșnică întru slava Preasfintei Treimi. Hristos este Cel dintâi care a înviat pentru viață veșnică și El S-a făcut început al învierii de obște. Biserica trăiește din această lumină a Învierii lui Hristos între Învierea Lui și învierea tuturor oamenilor în ziua din urmă când El va veni să judece viii și morții și a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit și va schimba universul actual întru cer nou și întru pământ nou, întru care El va lumina cu Lumina Învierii, cu Slava Învierii Sale întreaga creație”, a arătat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Învierea lui Hristos nu este un simplu eveniment istoric, ci este unul existențial, întrucât cei care și-au curățit simțirile trupești și sufletești în timpul zilelor de post se învrednicesc să se împărtășească din harul Învierii, să vadă pe Hristos „strălucind cu neapropiata lumină a Învierii, cântându-I cântare de biruință” și să-L audă zicându-le: „Bucurați-vă!”, precum se arată într-o cântare din Canonul Învierii.
Pentru câteva clipe, înainte de miezul nopții, tot ce era în jurul nostru s-a cufundat în întuneric, pentru a simți și noi starea de singurătate, de frică, de robie și moarte pe care au simțit-o toți urmașii lui Adam care erau ținuți în iad, în locul umbrit de moarte. Apoi, dintr-odată s-a auzit „Veniți de primiți lumină!” și darul dumnezeiesc de lumină l-am primit și l-am dăruit celor de lângă noi, pentru ca astfel întunericul să dispară, iar lumina să se reverse peste toți și peste toate.
„În acest moment trăim sensul ultim al vieții noastre, al istoriei și al întregului univers, de aceea în cântările care vor urma în noaptea aceasta (n.r., noaptea Sfintelor Paști) se va spune: «Iată acum toate s-au umplut de lumină, și cerul, și pământul, și cele de sub pământ». Toate s-au umplut de sens, toate au un rost pentru că ultimul Cuvânt nu este în mormânt, ci ultimul Cuvânt asupra vieții este viața veșnică, cerească, netrecătoare. Învierea lui Hristos înseamnă biruința iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și asupra invidiei, asupra trădării și asupra fricii, asupra păcatului, asupra iadului și asupra morții. Hristos Cel răstignit a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Învierea lui Hristos nu este revenirea la viața pământească, nu este reanimarea unui cadavru, ea este începutul unei alte vieți, viață nouă veșnică, fără de moarte, de aceea vom cânta în noaptea aceasta «Iată acum prăznuim omorârea morții și începutul unei alte vieți, viața veșnică». Învierea este pentru creștini Vestea cea bună. Fără Învierea lui Hristos nu există Evanghelie. Fără Învierea lui Hristos credința este zadarnică și propovăduirea Apostolilor este zadarnică, spune Sfântul Apostol Pavel. Învierea lui Hristos este temelia credinței creștine, și anume Vestea cea bună, singura veste bună absolută, că păcatul, iadul și moartea pot fi biruite”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„Lumina de Paște este lumina sufletului nostru dornic de viața veșnică”
Splendoarea luminii nu constă doar în lumânările aprinse purtate de credincioși în mâini. După cum a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, orice lumânare de Paște, pe care preotul o folosește ca să împărtășească celor prezenți Lumina Învierii, are aceeași valoare ca și lumina de la Sfântul Mormânt, fiindcă Hristos este prezent în Biserica Sa și El dăruiește Lumina eternă ca arvună a slavei și luminii din Împărăția cea veșnică a Preasfintei Treimi. De asemenea, a mai arătat că Lumina de Paște este lumina sufletului nostru dornic de viața veșnică. „Toți suntem trecători, dar devenim netrecători dacă credem în Hristos, Îl iubim și Îl mărturisim pe Hristos prin cuvânt și faptă. De aceea, Lumina Învierii este lumina sensului vieții noastre, și anume Mântuitorul spune: «Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi. Chiar dacă va muri cu trupul va fi viu cu sufletul și Eu îl voi învia pe el în ziua de apoi». Noi credem în Înviere pentru că dorim să trăim veșnic. În felul acesta înțelegem că Lumina de Paște este lumina sufletului nostru dornic de viață veșnică. Când ne întreabă cineva de ce crezi în Dumnezeu, în Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat, noi trebuie să răspundem: «Cred, pentru că m-am hotărât să trăiesc veșnic, nu doar până la mormânt, ci doresc să trăiesc veșnic, cu Cel ce are viață veșnică și este Învierea și Viața, Iisus Hristos». În aceste zile de sărbătoare trebuie să răspândim lumină în jurul nostru, lumina pe care o primim în sufletele noastre. Cum răspândim lumina? Prin orice cuvânt bun, prin orice faptă bună și mai ales prin rugăciunea pentru alții, pentru cei care nu știu să se roage, pentru cei care nu mai pot să se roage de prea multă suferință și pentru cei care au nevoie de ajutorul nostru atunci când se simt singuri, disperați, deznădăjduiți. O faptă de milostenie, o prezență lângă un om bolnav, sărac, singur este o lumânare de Înviere adusă tainic întru smerenie acolo unde lipsește iubirea milostivă și smerită”, a mai arătat Preafericirea Sa.
După cuvântul de învățătură al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ținut în fața mulțimii credincioșilor aflați pe platoul Catedralei patriarhale în noaptea Învierii, praznicul Sfintelor Paști a continuat cu săvârșirea Utreniei Învierii și a Sfintei Liturghii de către Întâistătătorul Bisericii noastre, înconjurat de soborul slujitorilor Catedralei patriarhale. La final, Preafericirea Sa a mulțumit credincioșilor pentru prezență și le-a dăruit Pastorala de Sfintele Paști, un ou roșu, un cozonac și câte o iconiță cu Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Vecernia Învierii
Tot în prima zi de Paști, în bisericile ortodoxe a fost săvârșită Vecernia Învierii, sau „a doua Înviere”, așa cum mai este cunoscută în popor. La Catedrala patriarhală, slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Această slujbă are o rânduială specială, întrucât se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan (In. 20, 19-25) în 12 limbi.
În cuvântul de învățătură rostit, PS Varsanufie Prahoveanul a arătat că „darul pe care Hristos l-a lăsat omenirii întregi, mai întâi de toate, este darul cel mare al Sfintelor Taine, mai ales Sfânta Euharistie prin care ne putem uni cu Dumnezeu, apoi Evanghelia Sa care este mântuitoare prin cuvintele pe care le conține, cuvintele lui Dumnezeu, și mai ales prin poruncile pe care le-a lăsat, prin legea dragostei, cea mai desăvârșită dintre poruncile pe care le-a dat omului”.
Începând cu ziua Învierii, fiecare dintre noi purtăm bucuria pascală de a-L vedea pe Domnul înviat și de a trece de la viața biologică (bios) la viața cea netrecătoare (zoe), de aceea Învierea Domnului Iisus Hristos este singurul eveniment din istoria lumii cu semnificații existențiale profunde. Un monah athonit spunea că trăirea Învierii nu înseamnă contabilizarea zilelor de post, nici de câte ori am mers la Sfânta Liturghie, câte rugăciuni am rostit, ci doar dacă Învierea lui Hristos o simțim în viața noastră și o vestim prin cuvintele și prin faptele noastre.
