Botezul pocăinței este iertarea păcatelor ?

În articolele anterioare („Limbajul pocăinței la Botezătorul Ioan” și „Pocăința ca act de convertire la credință”) am arătat că pocăința este un proces care presupune părăsirea căilor păcatului și întoarcerea la Dumnezeu, dar și schimbarea atitudinii și concepției de viață în lumina harului dumnezeiesc. Ambele dimensiuni ale pocăinței sunt arătate de verbele „epistrefo” (a întoarce) și „metanoeo” (a te pocăi) folosite în literatura biblică greacă. Strâns legată de pocăință este și practica Botezătorului Ioan de a administra botezul pocăinței către poporul evreu. Întrebarea care se naște aici este ce semnificație are botezul lui Ioan. Pentru a înțelege acest aspect al activității Botezătorului trebuie să recurgem la textul Sfintelor Evanghelii. Deoarece spațiul nu este foarte extins, am ales ca bază de studiu Evangheliile după Matei și Marcu. Evanghelistul Matei îl introduce pe Ioan la începutul capitolului 3, prin cuvintele „În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul” (3, 1). Solemnitatea acestui început arată că timpul mesianic este sacru, unic și irepetabil, dar acesta era în legătură cu apariția lui Mesia pe scena istoriei, pe care Botezătorul o anticipează prin propria predică. Ioan este introdus prin verbul „paraginetai” („a venit Ioan…”), care mai este folosit atunci când Iisus Hristos Își începe activitatea publică: „În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan” (3, 13).

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente