Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit pe 17 noiembrie 2013 la Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței Patriarhale din București, a explicat semnificațiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a XXVI-a după Rusalii de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al XII-lea, versetele de la 16 la 21, în care este prezentată Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că modul în care Biserica a rânduit citirea acestei Pericope Evanghelice ne arată că întreaga perioadă a Postului Nașterii Domnului este o perioadă de rugăciune mai intensă unită cu postul și milostenia: „Milostenia constituie partea care este mai mult accentuată în această perioadă a Postului Crăciunului și pentru că este sezon rece și o mulțime de oameni sunt săraci, flămânzi, fără adăpost și haine, dar și bolnavi. Deci, Evanghelia ne arată prin contrast faptul că Dumnezeu este Milostiv, iar bogatul căruia i-a rodit țarina este nemilostiv”.
Bogatul căruia i-a rodit țarina este un om pe care Dumnezeu l-a pus în fața unei situații neașteptate pentru a verifica modul în care se comportă. Preafericirea Sa a arătat că surplusul mare al recoltei nu era rezultatul muncii bogatului, ci era un dar neașteptat de la Dumnezeu, și tocmai în fața acestui mare dar al lui Dumnezeu, bogatul nu privește cu recunoștință și cu mulțumire, ci lăcomia lui crește și mai mult: „Vedem în atitudinea bogatului căruia i-a rodit țarina o înrobire a sufletului său pentru adunarea de lucruri materiale și își spune lui însuși: Acum suflete al meu ai adunate comori multe pentru multă vreme. Odihnește-te, mănâncă, bea și te veselește. Dar deodată un glas îi spune: Nebune! La noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și toate acestea ale cui vor fi ?. Evanghelia se încheie cu aceste cuvinte: Așa se întâmplă celui ce adună comori materiale în lumea aceasta și nu se îmbogățește în Dumnezeu„.
Patriarhul României a vorbit și despre semnificațiile duhovnicești ale bogăției și cum aceasta ne poate apropia sau îndepărta de Dumnezeu și de semenii noștri: „Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina ne arată multe înțelesuri duhovnicești care ne ajută să avem o înțelegere dreaptă privind bogăția. Bogăția este dar de la Dumnezeu. Ea nu este ceva rău. Sărăcia și bogăția în Sfânta Scriptură nu sunt un scop în sine, ci modul cum folosim bogăția și cum trăim sărăcia poate să ne apropie de Dumnezeu sau să ne îndepărteze de Dumnezeu. Ambele pot să ne apropie de Dumnezeu și de semeni sau să ne depărteze de ei. Bogăția când devine sursă de milostenie, de bunătate, de iubire sinceră și jertfelnică, devine un mijloc de a-L preamări pe Dumnezeu Cel Bogat în milă care prin întruparea Fiului Său, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni, a voit să arate în veacurile viitoare covârșitoarea bogăție a harului Său. În multe feluri Dumnezeu arată bogăția covârșitoare a iubirii Sale milostive. Când cineva prin milostivirea lui Dumnezeu devine bogat aceasta este o șansă de a arăta bogăția sufletului ca iubire milostive sau această bogăție devine o piedică în calea mântuirii prin refuzul de împărți celor nevoiași din bunurile primite de la Dumnezeu”.
„Bogatul din Evanghelia de astăzi folosește în așa mod bogăția încât el se dezumanizează. El este lacom, nemulțumitor și nemilostiv. Deși, are multe averi totuși el dorește să aibă și mai mult. Nu mulțumește lui Dumnezeu care în mod neașteptat i-a dăruit o recoltă atât de mare și nici nu se gândește să ajute pe cei săraci, ci el se sfătuiește cu sine însuși. Vedem cum în cazul bogatului căruia i-a rodit țarina că bogăția îl dezaxează, îl dezumanizează, îl destabilizează din punct de vedere spiritual, îi schimbă modul lui de a reacționa, de a gândi și nu se mai consultă cu nimeni pentru că nu se gândește decât la sine. Deoarece lăcomia de cele materiale îi schimbă modul de a gândi Evanghelia îl numește nebun. Astfel, vedem cum patima devine irațională. Nebunia este o deviere de la gândirea rațională sau dreaptă. De asemenea, vedem cum sufletul său se îngroapă în obsesia lăcomiei după cele materiale. Activitatea sufletului său este confundată cu trupul său, pentru că sufletul său se îngroapă în cele materiale pe care le consumă. Verbele a se odihni, a mânca, a bea și a se veseli sunt singurele pe care le folosește acest om bogat căruia i-a rodit țarina. El nu vorbește nimic despre a dărui, a ajuta, a mulțumi lui Dumnezeu. Evanghelia în cuvinte puține arată adâncuri mari ale căderii omului de la starea lui spirituală a la starea materială. Această Evanghelie ne arată că moartea care vine ca o surpriză, ca și recolta neașteptată, pune capăt unui mod de a gândi și de a făptui al acestui bogat căruia i-a rodit țarina. Evanghelia spune: Nebune! La noapte vor cere de la tine sufletul tău. Această expresie vor cere de la tine sufletul tău este foarte misterioasă. Nu știm cine sunt cei care vor cere sufletul lui. Sunt posibile cel puțin două interpretări: fie îngerii Domnului care duc sufletul celor decedați înaintea Dreptului Judecător, fie duhurile rele care deja prin patima lăcomiei au pus stăpânire pe sufletul acestui om bogat lacom, nemulțumitor și nemilostiv. Oricum am interpreta Evanghelia ne arată că moartea are și o dimensiune spirituală și anume de evaluare sau de judecare a vieții omului pe pământ. Moartea îl face pe om total responsabil în fața lui Dumnezeu dăruitorul vieții și al tuturor bunurilor din viața aceasta”, a spus Preafericitul Părinte Daniel.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat faptul că îmbogățirea în Dumnezeu este chemarea pe care Evanghelia ne-o adresează mai ales în această perioadă a postului: „Vedem în această Evanghelie că șansa de a răspunde la milostivirea lui Dumnezeu cu milostivire față de oameni a fost ratată. De aceea, Evanghelia trage concluzia: Așa se întâmplă cu cel care se îmbogățește material în lumea aceasta, dar nu se îmbogățește în Dumnezeu. Îmbogățirea în Dumnezeu este o altă îmbogățire decât cea a strângerii de bunuri materiale în jurul nostru. Aceasta înseamnă o îmbogățire spirituală prin iubirea milostivă a lui Dumnezeu care se revarsă în sufletul omului când este cerută prin rugăciune și cultivată prin fapte bune. Aceasta este marea bogăție: prezența iubirii milostive a lui Dumnezeu în sufletul omului credincios, rugător, mulțumitor sau recunoscător și milostiv”.
„Evanghelia arată că dacă bogăția materială nu este folosită pentru a ne îmbogăți sufletește cu iubire milostivă ea devine o piedică în calea mântuirii. Dacă însă bogăția este transformată în bunătate arătată celor din jurul nostru care au nevoie de ajutorul nostru atunci ea devine o binecuvântare”, a mai spus Preafericirea Sa.
La finalul cuvântului său, Patriarhul României a arătat că în fiecare biserică din Patriarhia Română a fost organizată astăzi o colectă pentru ajutorarea celor aflați în suferință și a bătrânilor bolnavi: „Această Evanghelie din prima duminică a Postului Nașterii Domnului este în deplină armonie cu îndemnul pe care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl face tuturor clericilor și credincioșilor din Patriarhia Română și anume urmând exemplul Sfinților Împărați Constantin și Elena care erau susținători ai Bisericii, ctitori de biserici și foarte milostivi, să devenim și noi astăzi următori ai pildei lor împreună cu toți sfinții bineplăcuți lui Dumnezeu. De aceea, la sfârșitul Pastoralei Sfântului Sinod care se citește astăzi, în prima duminică din Postul Crăciunului, se spune: (…) vă îndemnăm să organizați la parohii, mănăstiri, protopopiate și la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine și medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflați în suferință și în lipsuri, familii defavorizate cu mulți copii, persoane singure fără copii sau rude, astfel încât „prisosința voastră să împlinească lipsa acelora” (II Corinteni 8, 14). Ne rugăm lui Dumnezeu pentru toți cei care iubesc și ajută Biserica în lucrarea ei sfințitoare și mântuitoare, îi prețuim și îi povățuim părintește ca, după modelul Sfinților Împărați Constantin și Elena, care au ajutat mult la construirea și dotarea bisericilor cu cele trebuincioase, să-și exprime cu putere, iubire și credincioșie dragostea către Dumnezeu și să continue să ajute Sfânta Sa Biserică în ducerea la îndeplinire a atâtor lucrări de care au trebuință comunitățile creștine ortodoxe românești„.
