Era în vara anului 1583, când un grup de călugări greci, veniți de ceva timp în Iași de la Mănăstirea „Sfântul Sava” din Ierusalim, îi cereau domnitorului Moldovei din acea vreme, Petru Șchiopul, să-i „miluiască” cu un loc pentru un viitor lăcaș de închinăciune. Domnul Moldovei, ascultând „cuvântul unui purtător de Duh, care spune că orice dar săvârșit este răsplătit cu mai mult de Tatăl, precum credem că orice îndemn bun se întoarce cu lumină de la același Tată” și în urma consiliului avut cu mitropolitul Teofan al Sucevei și cu episcopul Gheorghe al Rădăuțiului, precum și cu Sfatul mai-marilor boieri moldoveni, a dat curs cererii monahilor greci, cu „toată bunăvoința, și cu curată și cu luminată inimă”. Viitoarea biserică construită, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” și pusă sub ocrotirea Mănăstirii Sfântului Sava cel Sfințit de lângă Ierusalim, de la care ulterior va prelua și numele, va marca semnificativ istoria Iașului de-a lungul timpului, ca primul așezământ monastic din capitala Moldovei. Aflată mulți ani din diferite perioade istorice în ruină și uitare, Biserica „Sfântul Sava cel Sfințit” din Iași și-a recăpătat astăzi splendoarea de altădată, după mai bine de 3 ani de lucrări de construcție, restaurare și consolidare, și, îmbrăcată în haine alese de sărbătoare, așteaptă cu nerăbdare ca, în ziua de 13 octombrie a acestui an, să primească veșmântul luminos al resfințirii.
Așezată pe „Ulița Veche”, numită mai târziu, după pavare, „Podul Vechi”, astăzi strada Costache Negri, în vatra veche a orașului, Biserica „Sfântul Sava cel Sfințit” din Iași reprezintă o construcție monumentală unică în România și primul așezământ monastic din capitala Moldovei, în care se îmbină elemente arhitecturale bizantine, orientale, gotice, moldovenești și muntenești. Istoria acestei impresionante și vechi biserici se împletește practic cu istoria Iașului, poate mai mult ca istoria oricărui edificiu ecleziastic, din cele multe care au fost construite de-a lungul vremii. Aflat mulți ani în ruină și uitare, așezământul are nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de o cercetare istorică atentă și însuflețită, pentru a scoate la iveală importanța sa în istoria Bisericii din Moldova și a comunității ieșene, precum și valorile lui de patrimoniu, dar și contribuția avută pentru cultura românească și a întregii Ortodoxii.
Prima ctitorie, datorată voievodului Petru Șchiopul
Biserica „Sf. Sava cel Sfințit” a fost zidită în perioada imediat următoare anului 1583 de călugări greci, veniți de la Mănăstirea „Sf. Sava” de la Ierusalim. La 4 august 1583, călugării de la această mănăstire au venit înaintea lui Petru Șchiopul, voievod și domn al Moldovei, cu rugămintea de a-i „milui” cu un loc pentru o biserică. De aceea, domnul, „văzând cuvântul lor cel pentru faptă bună”, „raza dorinței dumnezeiești a luminat în inima domniei sale”, urmând sfatul „unui purtător de Duh, care spune că orice dar săvârșit este răsplătit cu mai mult de Tatăl, precum credem că orice îndemn bun se întoarce cu lumină de la același Tată”, și i-a miluit „pe rugătorii ieromonahi de la mănăstirea Sfântului Sava, care este lângă Ierusalim, cu niște case făcute de domnie în târgul Iașilor, și cu locul acestor case, ca să locuiască acolo rugătorii și să-și facă biserică, în numele lui Dumnezeu”.
Primind acest privilegiu, călugării și-au construit o biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, precum și un grup de chilii, formând astfel o mănăstire. Noua mănăstire a fost pusă sub ocrotirea Mănăstirii Sfântului Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim, de la care va prelua și numele. Imediat după instituirea mănăstirii, s-a trecut la construirea primului său lăcaș de cult. Se crede că la zidirea bisericii o contribuție notabilă a avut voievodul Petru Șchiopul. Pe lângă dania terenului, acesta va fi susținut material și lucrările propriu-zise de construire. Reprezentarea voievodului în tabloul votiv și în toate pomelnicile susține această ipoteză.
Mănăstirea ieșeană a fost în toată această perioadă metoc al Mănăstirii „Sf. Sava” și al Patriarhiei de Ierusalim. Fiind o mănăstire bogată și pentru că se afla în mijlocul târgului Iași, la Mănăstirea „Sf. Sava” va rezida Epitropia averilor Sfântului Mormânt din Moldova, până în 1863.
A doua ctitorie a străbătut veacurile până în zilele noastre
După patru decenii, în anul 1625, din cauza problemelor terenului pe care s-a fundat prima biserică, care au condus la degradarea rapidă a edificiului, și a incendiului provocat de invazia tătarilor din 1624, precum și din cauza dorinței călugărilor de a avea un edificiu mai impunător, biserica Mănăstirii „Sf. Sava” a fost refăcută din temelie. Noul ctitor a fost postelnicul Ioan (Enache) Caragea, grec de origine, nepotul lui Scarlat Grama, personaj de vază din Constantinopol, înrudit prin alianță cu mari familii levantine, precum și cu domnul de atunci al Moldovei, Radu Vodă Mihnea, nepotul unuia dintre ctitorii dintâi, Petru Vodă Șchiopul. În această formă, biserica a străbătut veacurile până în zilele noastre, constituind una dintre cele mai frumoase și interesante biserici ale Iașilor.
Noul mare ctitor al Mănăstirii „Sf. Sava” a venit în Moldova probabil la sfârșitul domniei lui Petru Șchiopul, ocupându-se mai întâi cu negustoria. După puțină vreme, Enache Caragea a intrat în rândul boierilor, ajungând, astfel, să stăpânească moșii și să primească dregătorii. În primele decenii ale secolului al XVII-lea, Enache va desfășura o importantă carieră politică, atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Și la sud de Milcov, Enache Caragea va construi o importantă mănăstire, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, din Slobozia, actuala reședință a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. O altă faptă ctitoricească importantă, datorată lui Enache Caragea, este și construcția vechii biserici catolice de pe Ulița Mare a Iașilor.
Enache Caragea a avut o viață atât de interesantă, astfel încât arhidiaconul Paul de Alep a putut scrie despre el că ar fi fost nu numai ctitorul mănăstirii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Iași, închinată Mănăstirii Sfântului Sava cel Sfințit de lângă Ierusalim, ci chiar arhitectul acesteia. În urma unor succesive traduceri ale textului lui Paul de Alep și a unei analize istorice detaliate, postelnicului Enache i-a fost „retrasă” această calitate, dar nu ar fi excluse eventuale surprize în viitor. Postelnicul Enache a murit la 25 octombrie/3 noiembrie 1632 și a fost înmormântat în Biserica „Sf. Sava”, într-un somptuos mormânt, care astăzi nu se mai păstrează. Despre conducătorul lucrărilor, Gheorghe „protomaistrul”, nu există alte informații în afară de mențiunea din inscripția greacă de deasupra intrării vestice.
În anul 1625, în data de 12 aprilie, s-a sfințit noua biserică de către mitropolitul Anastasie Crimca, iar Enache Caragea și-a înzestrat ctitoria cu o impresionantă avere – aproape 20 de sate și părți de sate, așezând-o astfel printre mănăstirile de frunte ale Moldovei. Mănăstirea și-a păstrat locul important printre edificiile de cult din Iași și, de aceea, în anii 1676-1678, Antonie Vodă Ruset, rudă îndepărtată a postelnicului Enache Caragea, a refăcut zidul de piatră care înconjura mănăstirea, din care astăzi se mai păstrează doar o parte, pe latura de est.
Restaurarea Bisericii „Sf. Sava cel Sfințit” – un efort de secoleîncununat de succes
Distrusă în timp de mai multe ori de cutremure, de incendii sau de oști străine, Biserica „Sf. Sava” a fost refăcută, după putință, de fiecare dată. Menționând numai restaurările ori renovările mai recente, cele din anii 1820, ce au avut loc prin grija arhimandritului Grigore din Peloponez, sau cele din anii 1832, 1844, 1862 și 1878-1879, lăcașul de cult și-a păstrat caracterul original din secolul al XVII-lea, rezultat dintr-o simbioză de stiluri, unic în arhitectura moldovenească. Mai ales reparațiile din anii 1830-1832 au adus o serie de schimbări caracteristicilor arhitectonice orientale ale bisericii, cum ar fi: ușa de intrare dinspre vest, cafasul, mutarea cu un metru, dinspre altar spre naos, a catapetesmei; toate acestea au menținut însă specificul ei basilical, de edificiu bisericesc înalt, lung și foarte luminos, cu altar spațios și acoperiș, despre care Paul de Alep spunea că „sclipea la soare”.
Biserica a mai fost restaurată în anul 1958, atât cât se putea în acele vremuri, dar în anul 1981 ea arăta, din nou, ca o ruină, fiind afectată și de cutremurul din anul 1977. De aceea, a fost restaurată între anii 1981-1984, prin „pilduitoarea râvnă a preacucernicului pr. Ion Țurcanu”, biserica fiind resfințită de Preasfințitul Pimen Suceveanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, la data de 5 decembrie 1984, conform însemnărilor din Cartea de Onoare a bisericii.
În anii â90 din secolul al XX-lea biserica a fost, iarăși, grav deteriorată, mai ales la nivelul acoperișului, infiltrațiile provocând daune mari structurii de rezistență, precum și picturii realizate în anul 1830. Demersurile pentru obținerea de fonduri în vederea restaurării bisericii au fost reluate de către consiliul parohial de la parohia „Sf. Sava” din Iași, în anii 1997, 1999, 2002 și 2005, prin care s-a solicitat sprijin pentru intervenție de urgență la acoperiș. Aceste eforturi au dus la reintroducerea monumentului în Planul Național de Restaurare al Ministerului Culturii și Cultelor în anul 2005, iar proiectul de restaurare a primit toate avizele necesare din partea Comisiei Naționale pentru Monumente Istorice și a Consiliului Tehnico-Economic al Ministerului Culturii și Cultelor. Astfel, în perioada 2006-2009, Biserica „Sf. Sava” a primit finanțare, prin Planul Național de Restaurare, din partea Ministerului Culturii și Cultelor, în valoare de 680.000 lei, intervenindu-se atât pentru protecția monumentului, cât și pentru restaurarea absidei sfântului altar.
După doi ani de pregătire a documentației, care a fost depusă spre finanțare în anul 2008, la data de 10 iunie 2010 a fost semnat contractul de finanțare nerambursabilă, din fonduri europene, pentru Biserica „Sf. Sava” din Iași, prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 – dezvoltarea durabilă a turismului regional și local. Proiectul, intitulat „Reabilitarea și integrarea turistică a ansamblului istoric «Sf. Sava» din Iași”, a fost în valoare de 19.036.901 lei. Urmare acestei finanțări, în perioada 2010-2013, biserica a fost restaurată integral, iar incinta bisericii reamenajată.
Lucrările realizate la Biserica „Sf. Sava”
De-a lungul celor trei ani de lucrări, Biserica „Sf. Sava” a trecut printr-un proces amplu de reabilitare. Pentru a se observa dimensiunea proiectului, enumerăm în continuare lucrările efectuate la lăcașul de cult ieșean: realizarea unei fundații perimetrale bisericii (Grinda Virendel), execuția a opt elemente verticale lamelare (EVL-uri) încastrate în zidăria bisericii, consolidarea turlelor prin realizarea de centuri de prindere, consolidarea cupolelor naos și pronaos prin suprabetonare, consolidarea turnului clopotniță, consolidarea bisericii prin aplicarea de tiranți, refacerea acoperișurilor turle, altar, macrostructură și turn clopotniță, decapare interior și exterior biserică, injectarea cu var hidraulic, țeserea fisurilor și tencuirea din nou a interiorului și exteriorului, realizarea picturii din nou în altar, naos, pronaos și pridvor: 1.500 mp, restaurarea picturii vechi tehnica Secco 150 mp, restaurarea iconostasului și a mobilierului bisericesc, realizarea încălzirii în pardoseală, realizarea unui punct muzeal dotat cu mobilier de expunere, amenajarea curții, a spațiilor verzi și a parcării exterioare, alei, trotuare, înlocuirea instalațiilor electrice, realizarea de instalații antiefracție și protecție foc, realizarea unei instalații performante de sonorizare în biserică, realizarea unui sistem de monitorizare a parametrilor micro-climatici în biserică, realizarea și înlocuirea tâmplăriei cu geamuri și uși executate din lemn stratificat.
„Ceea ce s-a realizat a fost dintr-o datorie firească pentru trecutul și pentru viitorul acestei biserici”
Ca o încununare a eforturilor preoților slujitori și a lucrărilor deosebite săvârșite în ultimii trei ani la Biserica „Sf. Sava”, slujba de resfințire a acestui lăcaș de cult va avea loc în cadrul evenimentelor desfășurate în timpul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. Mai multe detalii ne-a oferit în rândurile ce urmează părintele Narcis Constantin Axinte, parohul Bisericii „Sf. Sava” și consilier în cadrul Sectorului de Asistență socială și medicală „Diaconia” al Arhiepiscopiei Iașilor: „În mod firesc, după terminarea lucrărilor și reînnoirea bisericii, va avea loc târnosirea lăcașului de cult. Slujba de resfințire va fi oficiată de la ora 8:00 dimineață de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, înconjurat de ierarhi, preoți și diaconi, în ziua de duminică, 13 octombrie, a acestui an, în cadrul manifestărilor prilejuite de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Evenimentul va continua cu slujba Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. Așteptăm cât mai mulți pelerini să vină și să vadă lucrările săvârșite, să se închine la moaștele Sfinților Trifon și Marina și să se roage în lăcașul nostru, trecând și prin sfântul altar și primind binecuvântarea Sfântului Sava cel Sfințit. Ceea ce s-a realizat în acești trei ani a fost dintr-o datorie firească pentru trecutul și pentru viitorul acestei biserici, și avem nevoie de rugăciunile credincioșilor, pentru a împlini lucrarea duhovnicească ce urmează. Țin să menționez că în toată lucrarea săvârșită, am simțit ajutorul și sprijinul lui Dumnezeu, precum și susținerea oferită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care, pe vremea când era mitropolit, a deschis proiectul de reabilitare, binecuvântându-ne și sprijinindu-ne, și a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, care a fost alături de noi ori de câte ori am avut nevoie. Au fost mulți oameni care s-au implicat în acest proiect: constructori, ingineri, specialiști în diferite domenii, credincioși, cărora le mulțumim cu multă recunoștință, căci fără ei nu ar fi fost posibilă finalizarea lucrărilor de restaurare”. (Reportaj realizat de Tudorel Rusu și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 10 octombrie 2013)
