Sâmbătă, 4 octombrie, Mănăstirea «Vișina» din Județul Gorj, cu hramul «Sfânta Treime», al cărei ctitor și negrăit ocrotitor este Sfântul Nicodim de la Tismana, a trăit clipe de aleasă bucurie duhovnicească, deoarece a fost oficiată Sfânta Liturghie și a fost sfințită noua biserică a mănăstirii de către ÎPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi care au ridicat slavă Lui Dumnezeu și au mulțumit pentru binefacerile Sale, în acordurile psaltice ale Corului Catedralei mitropolitane din Craiova.
Cu acest prilej, după cum ne-a transmis Prof. Vasile GOGONEA, a fost hirotonit preot părintele Iulian Miloșescu, pe seama Parohiei Jupânești(Gorj) și ipodiaconul Nicolae Ciupagea a fost hirotonit diacon. De asemenea, părintele stareț al Mănăstirii «Vișina», ieromonahul Irodion Breaz a fost hirotesit Protosinghel. După ce s-a dat citire Actului de sfințire a bisericii, de către Preacucernicul Părinte Protoiereu, Marian Mărăcine de la Protoieria Târgu Jiu Nord, au fost acordate gramate chiriarhale de mulțumire: d-lui Primar, ing. Constantin Bobaru, Preacuviosului Părinte Melchisedec Suparschi și unui număr de mireni care au contribuit la înălțarea și la înfrumusețarea sfântului lăcaș de aleasă închinare și de smerită rugăciune.
“Sf. Nicodim a zidit această sfântă mănăstire, cu credință, se vede și astăzi”
În Cuvântul de aleasă învățătură arhierească, pe care îl redăm ceva mai pe larg, pentru frumusețea și pentru invitația pilduitoare la credință, ÎPS Părinte Irineu s-a adresat credincioșilor veniți la sfânta mănăstire și a înălțat slavă Bunului Dumnezeu, Duhului Sfânt și Preasfintei Treimi pentru bucuria acestei zile: “Astăzi este împlinirea multor ani de așteptare, de rugăciune a celor care au viețuit în acest aşezământ monahal, Mănăstirea «Vișina». După sute de ani, mănăstirea aceasta își revine, se naște din nou, și în jurul acestor ruine ale bisericii vechi a mănăstirii înflorește iarăşi viața călugărească! Și iată, cum constatăm cu toții, se reface șirul lung al înaintașilor noștri, și apoi, mai departe, prin noi, al urmașilor noștri! Putem spune, în aceste momente, cuvintele Sf. Evanghelist Luca din Sfânta Evanghelie de astăzi: «Și erau cu toții uimiți și-L slăveau pe Dumnezeu! Și plini de frică ziceau: Astăzi, am văzut lucruri minunate și de nespus!». Într-adevăr, astăzi, suntem uimiți de lucrarea Lui Dumnezeu, Care nu părăsește niciodată rugăciunile sfinților și ostenelile lor. Dacă aici, cu câteva sute de ani, Sfântul Nicodim a zidit mănăstire pentru călugări, împreună cu ucenicii săi, pe când trecea prin Defileul Jiului ca să ajungă la Prislop, mai apoi, urmașii celor pe care Sfântul i-a lăsat aici ca să străjuiască, atât pentru apărarea credinței, cât și pentru identitatea noastră românească, evenimentele au făcut ca mai apoi, mănăstirea să intre într-o «adormire», să intre într-o altă fază de tăcere. Ruinele acestea ne povestesc firul istoriei, ne aduc aminte de râvna înaintașilor și ne mărturisesc, cât de mult noi trebuie să stăruim în rugăciune, în evlavie și în frică de Dumnezeu, ca Preabunul să primească jertfa noastră și să o rânduiască spre veșnicie! În rugăciunea de la sfințirea bisericii, am auzit cele spuse și rugăciunile noastre cele ridicate către ceruri, pentru ca Dumnezeu să facă acest «sfânt altar» să fie păzit în veșnicie. Și jertfele care se vor ridica pe el să fie primite la ceruri! Ca întotdeauna, El să caute spre cei care se roagă în biserica aceasta, să asculte rugăciunile lor, să le primească și să le răsplătească! Biserica, la sfințire, primește un înger păzitor! De asemenea, bisericii, la sfințire i se aprinde o candelă, biserica însăși devenind o făclie de lumină, o scară cerească! Cum constatăm, ruinele de aici au păstrat flacăra credinței, au păstrat îngerul păzitor și candela nu s-a stins, chiar dacă viața călugărească și oamenii au trecut ani de zile indiferenți pe lângă acest «sfânt altar»! Cum Dumnezeu nu-i părăsește niciodată pe oameni, nici pe noi nu ne-a părăsit, nici pe poporul nostru și nici biserica aceasta! Așadar, în această sfântă zi, ne bucurăm, ne uimim și-L slăvim pe Dumnezeu! Căci lucruri minunate am văzut astăzi! S-a reînnoit firul acesta, lanțul tuturor celor care au trecut pe aici și au mulțumit Lui Dumnezeu! Ctitorii sunt de la voievozi până la vlădici, la călugări și la credincioși. Unii dintre ei au rămas cunoscuți în filele de istorie, alți au rămas însemnați pe pomelnice, iar alții, mulți, sunt înscriși în ceruri! Deci, ctitorii acestei sfinte mănăstiri se înmulțesc! De la Sf. Nicodim la cei de astăzi, la Părintele Melchisedec, care s-a ostenit aici, la Părintele Irodion, și la alții, pe care Dumnezeu îi va chema ca să își spună osteneala și nevoința lor și să primească, în schimb, răsplată veșnică în ceruri! Toți laolaltă, de la Sf. Nicodim și până astăzi, sunt cuprinși de credință! Numai credința ne face să ridicăm asemenea lăcașuri, și tot credința este aceea care păstrează lăcașul sfânt. Dacă Sfântul Nicodim a zidit această sfântă mănăstire cu credință, se vede și astăzi! Chiar dacă timpul și-a spus cuvântul și-a erodat zidurile”!
În încheierea slujbei de sfințire, maicile ostenitoare și preacuvioșii părinți au oferit pachete credincioșilor veniți la slujbă, iar în trapeza mănăstirii a fost așezată masă cu bucate alese.
