În centrul Capitalei, lângă ruinele vechii curţi domneşti a voievozilor munteni, se află cea mai veche biserică din Bucureşti, o capodoperă arhitecturală plină de istorie, al cărei trecut se leagă de însăşi evoluţia Bucureştiului. Anul acesta, când Târgul lui Bucur sărbătoreşte 555 de ani de la prima atestare documentară, biserica domnească sărbătoreşte 455 de ani de la zidire.
Istoria acestei biserici este fascinantă. Aici a fost locul în care mulţi domni ai Ţării Româneşti şi-au plecat genunchii şi au cerut îndrumare când aveau de luat decizii grele, aici au cerut sfat de la duhovnicii şi slujitorii sfântului locaş şi aici au fost făcute jurăminţi de apărare a credinţei şi a fruntariilor ţării.
Şi puţini dintre cei care îi trec pragul ştiu că acelaşi prag a fost călcat cu secole în urmă de domnii Ţării Româneşti, de familiile domneşti, că aici au fost încoronaţi voievozii munteni sau că aici au fost depuşi pentru luarea de rămas-bun atunci când plecau spre veşnicie.
Aici s-au rugat Sfântul Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino şi alţi iluştri domnitori.
Potrivit istoricilor Panait I. Panait şi D. Almaş, „Mulţi dintre domnii ţării, până la Gheorghe Bibescu, au primit ungerea în scaunul bătrânilor Basarabi în acest locaş. Fiind biserica principală a Curţii, aici erau primiţi marii prelaţi ai Ortodoxiei răsăritene, unii din solii popoarelor şi statelor vecine“.
Istoria slujirii în acest loc binecuvântat este mult mai veche, au existat cu siguranţă şi alte biserici înaintea celei de astăzi, pentru că existenţa unui Altar de rugăciune era firească într-o reşedinţă domnească, însă despre actuala biserică ştim cu siguranţă că împlineşte 455 de ani, izvoarele istorice arătându-ne acest lucru. Primul dintre ele este pisania sfântului locaş pusă de Ştefan Cantacuzino deasupra uşii de la intrare, pisanie ce a înlocuit-o pe cea veche de secol XVI. În aceasta se spune: „Această sfântă şi dumnezeiască beserică, unde se cinsteşte hramul Blagoveştenia (Buna Vestire) preaslăvitei Născătoarii de Dumnezeu şi pururea Fecioarii Mariei, din temelia ei iastă zidită de bătrânul Mircea Vodă şi în urmă cu fiiu-său, Pătraşcu Vodă cu Radu şi Mircea cel Tânăr, o au înfrumuseţat şi o au zugrăvit“.
Având în vedere că Mircea Vodă a murit în 1559, în luna septembrie, şi că a fost înmormântat aici, este clar că biserica era deja construită. Nu era pictată, acest lucru fiind făcut ulterior de fiul său, Petru cel Tânăr.
Cronica ţării – redactată la mijlocul sec. al XVII-lea pe baza unor însemnări mai vechi – afirmă şi ea că Mircea Ciobanul a făcut „biserica cea domnească din Bucureşti“, unde a fost îngropat la 21 septembrie, dată acceptată în general pentru terminarea construcţiei locaşului.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
