În aceste zile s-au intensificat dezbaterile publice asupra structurii bugetului național pentru anul în curs. Vor urma și alte consultări și decizii asupra bugetelor comunităților regionale și locale. Fiecărei părți din organismul social i se alocă un procent negociat din întreg și ideal ar fi ca, la toate nivelurile, să se poată susține cât mai bine activitățile publice care privesc un număr cât mai mare de oameni (educație, spiritualitate și cultură, asistență medicală și socială).
Fără a neglija importanța celorlalte componente strict necesare funcționării normale a ansamblului social, considerăm că rolul Bisericii de partener social, cultural și educațional al Statului trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate. Conlucrarea Bisericii cu Statul pentru slujirea binelui comun are o tradiție consolidată de-a lungul veacurilor, iar sprijinul material acordat Bisericii se întoarce în plan social ca sprijin spiritual și fapte de întrajutorare între oameni.
Vechile noastre biserici sunt monumente de spiritualitate și cultură definitorii pentru identitatea sufletului românesc și, pretutindeni, dar mai ales în lumea satului românesc, biserica este cartea de vizită a comunității locale. Într-un sat cu o biserică frumoasă, și școlile, și dispensarul, și primăria, și biblioteca arată bine. Totodată, educația nonformală și informală edificată în lumina rugăciunii cultivă respectul reciproc, bunătatea și generozitatea în comunitatea respectivă. Mai mulți oameni gospodari, familii mai bine organizate, delincvență scăzută și o atmosferă generală dominată de speranță și de bucuria vieții.
Voința ctitorilor de altădată, dăltuită în piatra pisaniilor sau înscrisă în actele de danie, reprezintă pentru noi și pentru generațiile care vor veni un testament, o datorie sfântă de a le păstra cu sfințenie și rostul și întemeierea. Statistic privind, sunt biserici care fac parte din patrimoniul cultural național și universal, dar pe care comunitățile care le administrează – parohii, mănăstiri – nu mai pot să le întrețină așa cum se cuvine unor monumente de valoare inestimabilă.
Pe de altă parte, la acestea se adaugă astăzi proiectele social-filantropice dezvoltate cu mijloacele proprii ale unităților bisericești, dar care au, datorită anvergurii și impactului lor social, nevoie de susținere de la bugetul public în anumite faze ale implementării.
Bisericile sunt pentru toate comunitățile umane piloni ai statorniciei, factori de întrajutorare și coeziune socială. Mai mult decât în orice altă parte, ușa bisericii este deschisă tuturor. În aceeași cristelniță primesc Botezul și bogații și săracii, aceleași cununii sunt așezate pe frunțile mirilor, indiferent de starea lor socială, la același Sfânt Potir este chemat, cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, întreg poporul dreptcredincios. Demnitatea umană fundamentată pe credință poate merge până la sacrificiul suprem – precum cel al tinerilor care au murit în decembrie †˜89.
Religiozitatea mărturisită a poporului român și proporția de peste 80% a creștinilor ortodocși în rândul populației de azi sunt date statistice care ne conduc la ideea că și în structura autorităților legislative și executive de la noi reprezentativitatea confesională este asemănătoare. În aceste condiții, alocarea de mijloace financiare de la bugetul statului pentru susținerea activităților bisericești nu este doar un sprijin pentru o lucrare cultică desprinsă de realitățile vieții sociale, ci este un mod de a dărui, pentru ca darul să ajungă multiplicat și încărcat de iubire la cât mai mulți oameni. De la oameni, prin biserici, către oameni. (Articol publicat în Săptămânalul Lumina de Duminică, semnat de pr. Consilier Patriarhal Nicolae Dascălu, Director Ziarului Lumina)
