Îmi amintesc că la Sihăstria erau mulți duhovnici căutați de popor: Calinic Lupu era unul dintre ei. Din aproape toate satele Bucovinei veneau credincioși la ușa Cuvioșiei Sale. Era apoi părintele Veniamin Barbacariu, un călugăr sfânt, iubitor de liniște. Nu se prea vorbește despre el. Și apoi Ioil Gheorghiu, Valerian, Damaschin arhimandritul, Nazarie, Ambrozie și alții împreună cu ei.
Părintele Cleopa era vestit pentru predicile lui, pentru agoniseala duhovnicească, povețe și înțelepciunea ieșită din tipare.
Preoții îl căutau fie pentru sfat, fie pentru spovedanie. Și arhiereii îngenuncheau sub epitrahilul lui și-i cereau lămuriri. Îmi amintesc (sunt mulți ani de atunci) că mitropolitul Teoctist al Moldovei și Sucevei l-a invitat, prin anii â80, la Mănăstirea Neamț. Hramul de la sărbătoarea Înălțării Domnului, ca și la cele de la Suceava și Iași, aduna mulțimi de credincioși. Același mitropolit l-a invitat și la sfințirea de la Sasca, lângă Fălticeni. Biserică nouă, frumoasă, mai ales pentru anii aceia. Și acolo puhoi de lume, în plin regim comunist. La vremea cuvenită, Avva Cleopa a cuvântat. Nu se auzea nici o vorbă, nici un murmur. A vorbit atunci despre dragostea de mamă. Mama noastră și iubirea ei fără margini, dar mai ales despre Biserică – mama noastră a tuturor. Biserica care-i așteaptă îndelung pe cei care au plecat de la sânul ei. Așteaptă întoarcerea lor.
Satul Sasca este aproape de Mănăstirea Slatina, locul în care Părintele Cleopa stărețise cu dăruire. Oamenii din ținutul Fălticenilor îl știau, iar părintele, la rându-i, îi cunoștea pe mulți dintre ei.
Într-unul din pelerinajele ce le-am făcut de timpuriu la Sihăstria, Părintele Cleopa m-a întrebat de unde sunt. Aveam să aflu că știa bine satul Rădășeni cu oamenii lui, ctitori de lăcașuri sfinte.
În vremea stăreției sale, Mănăstirea Sihăstria a trecut prin încercarea focului. Au ars în întregime paraclisul de iarnă și un corp de chilii călugărești. În anii â40, un grup mare de rădășeneni s-a aflat pentru câteva luni în refugiu la Sihăstria. În marginea schitului își făcuseră colibe și au făgăduit că, dacă vor găsi în bună stare gospodăriile de acasă, vor ajuta Sihăstria să refacă paraclisul și chiliile arse. Ceea ce s-a și întâmplat.
Credincioși făgăduinței făcute, au înălțat un nou paraclis, închinat Sfinților Ioachim și Ana, pictat mai târziu de vestitul iconar Irineu Protcenco. Deasupra ușii de intrare în paraclis se află o pisanie: „Acest paraclis s-a zidit prin bunăvoința credincioșilor din comuna Rădășeni, jud. Suceava”. Mulți ani, masa la care participa întreaga suflare din ziua Sfinților Părinți Ioachim și Ana, considerată până aproape de noi al doilea hram, era pregătită de rădășeneni. Amintindu-și mereu de momentul deosebit de greu prin care trecuse mănăstirea în vremea stăreției sale, părintele pomenea de satul Rădășeni și de unii credincioși: Costache și Maria Sofica, Andron Gheorghe și Marița, Toader și Vasile Șoldănescu etc.
Își mai aducea aminte părintele de slujbele pe care le-a săvârșit la Rădășeni cu prilejul hramului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, de parastasele și înmormântările la care a participat. Pomenea de părinții Haralambie Teodorescu, Modest Antonovici și Emanuel Manoliu. Îmi mai aduc aminte de ceea ce mi-a spus cândva: „N-am văzut nicăieri atâția colaci ca la Rădășeni. Mesele pentru pomeniri erau mai lungi ca biserica, iar colacul pentru ctitori era mai mare decât roata căruței”. Știa bine de aceste tradiții, pentru că mulți rădășeneni l-au ajutat în vremuri grele. Într-adevăr, în Rădășeni se află o tingire (tavă) și un cuptor mare, unde se coace colacul pentru zilele speciale de sărbătoare.
Tot datorită Părintelui Cleopa, în Biserica „Sfinții Apostoli” din Rădășeni se păstrează un valoros epitaf pictat de Irineu Protcenco. La îndemnul Părintelui Cleopa, icoanele mari pictate de Protcenco la Schitul Icoana Nouă din vatra Mănăstirii Neamț au fost donate de credincioși din Rădășeni, cum se poate citi din însemnările făcute de pictor pe marginea acestora.
În pomelnicele rădășănenilor, duse la biserică în zilele de duminici și sărbători, apar adeseori numele Părintelui Cleopa și al părintelui Paisie, cunoscuți în urma numeroaselor vizite făcute în satul aflat între „livezi nesfârșite”.
Într-una din cărțile „Ne vorbește Părintele Cleopa” se amintește, într-o predică rostită de Cuvioșia Sa, de ajutorul pe care locuitorii acestui sat l-au dat mănăstirii în vremuri de încercare. Toate acestea au valoare de document. Ele vor trebui amintite într-o viitoare monografie a comunei Rădășeni. Părintele Cleopa a făcut multă misiune în vremea stăreției sale la Sihăstria și apoi la Slatina, iar mai târziu, din nou la Sihăstria. Cuvântul lui Dumnezeu răsuna cu putere sub bolțile bisericilor mănăstirești, ca și ale celor parohiale, unde părintele era invitat și așteptat cu bucurie.
Părintele Cleopa a împlinit cuvintele Mântuitorului „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată zidirea!” El a fost, poate, cel mai înfocat apărător al credinței Bisericii noastre în a doua jumătate a veacului al XX-lea. „Măiestria corăbierului se vede în vreme de furtună, și nu pe timp senin”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. A fost un corăbier iscusit, care a condus cu înțelepciune corabia, mai ales în vreme de furtuni și vijelii. În zbuciumata-i viață a prins prea puțină vreme senină.
Am avut bucuria să-i calc de multe ori pragul chiliei. Am și îngenuncheat sub epitrahilul său. I-am cunoscut pe unii dintre ucenicii săi: Adrian Dubleș, Antim, Macarie Enache, Arsenie Butnaru (pentru scurt timp), David și Grichentie Gălbează, Cleopa Condoroș și alții. Am fost unul dintre cei prezenți (martor) la călugăria din 5 august 1987, când părintele l-a luat sub mantia sa pe profesorul și doctorul în teologie Dan-Ilie Ciobotea, Mitropolitul Daniel de mai târziu al Moldovei și Bucovinei și Patriarhul României. L-am văzut în preajma Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, a Patriarhului Teoctist al României, a Patriarhului Partenie al Alexandriei, a lui Pavle al Serbiei, Hrisostom al Ciprului, Ioan al Careliei și a toată Finlanda, a unor ierarhi, clerici, monahi, demnitari, scriitori și celebrități ale vremii.
L-am văzut lăcrimând, îndurerat de vremelnica despărțire de prietenul și duhovnicul său, părintele cu viață sfântă, ieroschimonahul Paisie Olaru. L-am văzut înconjurat de florile aduse de noi la împlinirea vârstelor patriarhale de 80, 85 și mai mulți ani. L-am văzut bucurându-se ca un copil, deschizându-și sufletul față de noi, cei fără virtuți și experiență. L-am văzut aplecându-se pentru a săruta mâna unor clerici tineri. L-am vizitat la patul de spital în Iași, unde a fost internat de câteva ori. Am fost, deși eram nevrednic, părtaș câtorva mărturisiri tulburătoare ori la momente de mare înălțare duhovnicească.
I-am fost alături la 5 decembrie 1998, însoțindu-l pe drumul către Împărăția cerurilor. Printre atâtea amintiri și lacrimi, i-am cântat prohodul cu ceilalți părinți de la Catedrala mitropolitană din Iași.
Părintele Cleopa a fost unul dintre marii slujitori ai Bisericii Mântuitorului Hristos. Cunoscut, apreciat, iubit, respectat și pomenit, arhimandritul Cleopa Ilie a schimbat istoria unei mănăstiri, înscriindu-și numele în șirul monahilor români care au dăruit lui Hristos întreagă viața lor. (Articol semnat de Arhim. Timotei Aioanei și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 5 decembrie 2013)
