Arhim. Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, a acordat un interviu publicației online Știrile Transilvaniei. Arhimandritul, care este doctor în istorie și slujește la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, a vorbit despre provocările societății moderne și a subliniat importanța valorilor spirituale.
„Pentru un creștin devenirea este termenul cel mai potrivit, omul fiind din fire într-o continuă dinamică, problema rămâne în ce fel excelează, deoarece palierele sunt diferite: cele care se cultivă în viața duhovnicească, în dimensiunea spirituală sau intelectuală, emoțional (trupesc) sau profesional, sau, pur și simplu, material”, afirmă arhimandritul.
„Între oamenii preocupați de virtute și îndumnezeire, nu există o competiție reală, ci, dimpotrivă, o continuă „molipsire” și susținere reciprocă, nici măcar invidie «sfântă»!”
Despre duh și înviere
„Însă, fără duh, spiritualul e lipsit de viață, intelectul, de înțelepciune, iar rațiunea, rece. Prin urmare, apare concurența lipsită de scrupule, mândria și narcisismul, autosuficiența și umilirea, disprețul și idolatria, sau, de ce nu?!, problema inteligenței artificiale, care este o scăpare de sub control a derapajului inteligent, dar nu înțelept!, fără discernământ”, spune Arhim. Dumitru Cobzaru.
Întrebat dacă poporul român va învia, având în vedere că ne și apropiem de sărbătoarea Învierii Domnului, arhimandritul a precizat: „Este nădejde, la Cluj: bisericile sunt arhipline, universitățile și școlile, chiar cele confesionale, în top, economia pare în echilibru, siguranța publică e în «grafic», așadar, fruntea sus!”
La întrebarea cum stă de vorbă cu viața, părintele exarh a oferit un răspuns frumos: „În ce mă privește, încă de când mă știu pe lume, am iubit Biserica și slujirea ei și mi-am dorit preoția, fie și doar pentru o singură Liturghie”.
„Dumnezeu a făcut în așa fel – chiar dacă eu m-am mai poticnit –, încât să-I fiu slujitor și «interpret» încă de la sânul mamei mele și, apoi, concret, de când am fost consacrat efectiv. Așadar, eu nu stau de vorbă cu viața, ci trăiesc Viața!”
Fiii duhovnicești, parte a devenirii duhovnicului
Arhim. Dumitru Cobzaru, care este și scriitor, subliniază că „vorbitul și scrisul sunt consecințele slujirii la Altarul străbun”.
„Sigur că și-au avut rostul lor și studiile, dar preoția, viața monahală și credincioșii (mai ales fiii duhovnicești și ucenicii) m-au profilat și ca om al literelor, mai degrabă al cuvintelor care poartă în ele viață, se întrupează în cei ce le ascultă, citesc, însușesc”, a explicat exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului.
„Aș spune că lor le datorez toate cărțile și rostirile mele și trebuie să mărturisesc că am împlinit și o ascultare a iubirii părintelui meu duhovnic, de aceea, tuturor: Recunoștință!”
Foto credit: Mitropolia Clujului / Darius Echim
