În data de 20 noiembrie se împlinesc 40 de ani de când Arhimandritul Dometie Trihenea, cunoscut duhovnic din Muntele Athos, a trecut la Domnul. Stareț al unei vechi chilii românești, iar mai târziu al unei mari mănăstiri athonite, cuviosul Dometie a fost și un priceput tămăduitor al bolilor trupești.
Câteva aspecte biografice și învățături prețioase ale marelui duhovnic se regăsesc în volumul Convorbiri duhovnicești. Volumul a fost întocmit de biograful cuvioșilor români, Arhimandritul Ioanichie Bălan.
Părintele Dometie a fost starețul chiliei românești Sfântul Ipatie din Athos, care aparține de Mănăstirea Vatoped. Acest mic așezământ monahal a fost locuit de români de peste 120 de ani, fiind refăcut de ieromonahul Orest Baldovin, ucenic apropiat al Sfântului Calinic de la Cernica. Foarte mulți monahi care au trăit de-a lungul timpului la această chilie au fost originari din Ardeal, precum părintele Dometie.
O viață plină de încercări
Părintele s-a născut în 8 iunie 1909, în comuna Tilișca din județul Sibiu, într-o familie care se ocupau cu păstoritul oilor. Plecați în transhumanță, părinții săi nu s-au putut întoarce acasă din cauza începerii Primului Război Mondial. Dumitru, pe numele de botez, a rămas în grija bunicilor.
La vârsta de 12 ani a avut un vis în care a văzut toate mănăstirile din Athos. De altfel, nu întâmplător, pruncul fusese „dăruit” de părinții lui Maicii Domnului, cunoscută ca ocrotitoare a Sfântului Munte. Peste un an, Dumitru a decis să își dedice viața lui Hristos. A pornit alături de un alt copil de numai 9 ani spre Athos.
Au mers direct la chilia Sfântului Ipatie care avea un stareț aspru, dar sporit duhovnicește. Acesta îl va ajuta pe tânărul începător să-și clădească o viețuire călugărească solidă, punând la temelia ei ascultarea desăvârșită.
Cuviosul Dometie povestește că starețul său i-a ars 150 de coli pe care transcrisese din manuscrise chirilice fără binecuvântare. De asemenea, timp de 20 de ani nu l-a lăsat să învețe niciun cuvânt grecesc, spunându-i: „Fratelui începător dacă nu-i tai voia de la început întru toate, nu se poate face călugăr decât numai cu hainele”.
Părintele Dometie a fost de-a lungul vieții un mare iubitor de învățături filocalice și cărți, mărturisind că acestea au fost „toată durerea și bucuria din viața mea”.
Intrarea în monahism
După 7 ani a fost tuns în monahism. După alți 8 ani a fost hirotonit diacon și preot. În anul 1964 a fost făcut duhovnic. Un an mai târziu a fost ales de conducerea Sfântului Munte stareț al mănăstirii bulgărești Zografu, ctitorie a Sfântului Ștefan cel Mare.
Părintele Dometie a preluat mănăstirea care mai avea doar câțiva monahi în vârstă și clădiri în paragină. A slujit neîntrerupt o perioadă, deoarece era singurul capabil de această ascultare. A condus mănăstirea 10 ani, timp în care a sporit numărul călugărilor și a rezolvat problemele administrative.
A fost un duhovnic foarte căutat, recunoscut pentru discernământul, delicatețea și deschiderea inimii sale. Timp de 15 ani a fost duhovnic la Mănăstirea Constamonitu pentru călugări greci, români, bulgari, macedoneni și albanezi. Chiar Sfântul Paisie Aghioritul îl recomanda ca părinte spiritual pentru folos duhovnicesc.
Duhovnic și tămăduitor
Un portret complex al părintelui Dometie a fost realizat și de monahiile de la Mănăstirea Paltin din județul Neamț în numărul din iulie 2024 al Revistei Atitudini. Maicile au inclus și mărturii ale vindecărilor făcute de starețul athonit, culese de Sorin-Gabriel Pomană.
Părintele Gavriil de la Kapsala relatează că părintele Dometie „localiza locul unde este boala și prin metoda sa, prin practica sa dobândită prin citirea cărților vechi și din învățarea de la bătrânii care practicaseră medicina, făcea minuni. Vindeca pe bolnavii care nu puteau fi tămăduiți nici de doctori. Trata în special boli care afectează nervul sciatic, răceli, tromboze. Palpa cu mâinile pe bolnav și localiza ca un magnet punctele bolnave”.
În același articol este menționat și faptul că părintele Dometie, „întotdeauna, îaninte de a-l vedea pe cel suferind, se închina înaintea unei icoane cu sfinte moaște și cerea mijlocirea Sfântului Ipatie sau a Sfântului Gheorghe, față de care avea o aleasă evlavie”.
Darul înainte-vederii
De asemenea, într-un material realizat de Trinitas TV, Arhimandritul Sava Hristodoulias de la Chilia „Nașterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Vatoped povestește cum, încă de la prima întâlnire, și-a dat seama de darul înainte-vederii pe care starețul îl avea.
Părintele Sava îl descrie ca pe un duhovnic în preajma căruia simțea o mare familiaritate și care te făcea prin deschiderea lui, să te descoperi pe tine însuți în fața lui, într-un mod firesc, neforțat, în taina Sfintei Spovedanii.
Arhimandritul Sava mărturisește că, pe lângă alinarea sufletească, părintele Dometie l-a vindecat de durerile de cap și i-a dat numeroase recomandări de remedii din plante.
În același material, Schimonahul Maxim Nikolopoulos de la Mănăstirea Iviron, care l-a cunoscut pe cuviosul Dometie, adaugă că acesta nu se ocupa doar cu plantele medicinale în privința cărora era experimentat, dar făcea și intervenții chirurgicale.
După mai bine de 60 de ani trăiți în Sfântul Munte și 40 de ani în care a avut în grijă chilia Sfântului Ipatie, cuviosul Dometie Trihenea a adormit în Domnul, în ajunul sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Biserică, din anul 1985.
Sursă foto: Doxologia.ro
