Arhiereul Ilarion Mircea Băcăuanul a fost evocat vineri la Catedrala arhiepiscopală din Roman, în contextul împlinirii a 74 de ani de la mutarea sa la cele veșnice.

Ziua a debutat cu Sfânta Liturghie la care a participat și preotul Daniel Dinga, paroh în Ruginoasa, localitatea natală a vrednicului ierarh, însoțit de mai multe persoane din sat. În continuare a fost oficiată o slujbă de pomenire prezidată de Arhiepiscopul Ioachim al Romanului și Bacăului.

„Un uriaș cu suflet de copil”

La finalul slujbei părintele Daniel Dinga a dat citire unui cuvânt de evocare realizat de preotul Florin Țuscanu, fost slujitor la Ruginoasa și pasionat cercetător al istoriei locale.

„Un uriaș cu suflet de copil”, îl descrie mesajul preotului Țușcanu pe arhiereul Ilarion Mircea Băcăuanul, redând cuvintele unui diacon care l-a cunoscut, Ermil Bărbieru, devenit ulterior protopop de Roman:

„Era un slujitor impunător, avea o statură înaltă și era un om voinic care se remarca la orice adunare. Dar pe cât era de impunător, arhiereul Ilarion era un uriaș cu sufletul de copil. L-am văzut de multe ori plângând în anumite momente grele, era foarte sensibil și blând cu toată lumea”.

„Și–a legat destinul de Episcopia Romanului unde a slujit neîntrerupt vreme de aproape 50 de ani, rămânând în amintirea posterității ca un păstorul blând, cumpătat, un model de arhiereu ce a îmbinat dreptatea cu bunătatea, întotdeauna însă cu părintească dragoste”.

Între arhiereii vicari care au purtat titulatura de „Băcăuanul”, Ilarion Mircea este cel de-al optulea.

A lucrat la canonizarea sfinților români

„Eu în calitatea mea de ierarh sunt foarte bucuros că ne amintim de acei ierarhi înaintași ai noștri cărora le-am urmat credința, obiceiurile și cutumele pentru faptul că unele se învață în școală, dar altele nu”, a spus apoi IPS Ioachim.

„Preasfințitul Ilarion Mircea Băcăuanul a fost cel care și-a însușit Teologia vremii, și-a însușit maniera de a predica cuvântul lui Dumnezeu în vremea aceea, dar a fost și un om de ascultare. A ascultat față de Sinod, mai ales că erau tulburi vremurile acelea ale Războiului Întâi și al Doilea Mondial. A lucrat foarte mult la canonizarea sfinților români”, a subliniat Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

„Prima canonizare a Bisericii a avut loc în 1955, motivată și organizată de Patriarhul Justinian, dar pregătirile prealabile au fost în 1950, în anul în care s-a dus la cele veșnice. El a lucrat la comisiile sinodului pentru a statornici criteriile de canonizare ale sfinților români”, a explicat IPS Ioachim.