Stavrofora Ierusalima Ghibu, proinstareța Mănăstirii Râmeț din județul Alba, „a fost înzestrată cu bărbăție apostolică”, a spus Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei luni, la slujba de înmormântare a maicii care a rectitorit mănăstirea din Țara Moților.
Alți trei ierarhi i s-au alăturat în rugăciune părintelui arhiepiscop la Mănăstirea Râmeț, la căpătâiul fostei starețe: Episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului, Episcopul Andrei al Covasnei și Harghitei, și Arhiereul vicar Timotei Sătmăreanul al Maramureșului și Sătmarului.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a trimis un mesaj de condoleanțe care a fost citit de Preasfințitul Părinte Andrei.
A fost ctitoră a Mănăstirii Râmeț
Patriarhul României a subliniat actul de uriaș curaj și viziune duhovnicească prin care maica, sfătuită de Sf. Cuv. Dometie cel Milostiv, a reușit să obțină aprobarea cererii de reînființare a Mănăstirii Râmeț depunând memoriul personal la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
„Neobosită în truda zilnică și cu mare râvnă către Casa lui Dumnezeu, maica Ierusalima poate fi, pe drept cuvânt, considerată unul dintre ctitorii Mănăstirii Râmeț”, a transmis Patriarhul României.
„Maica Ierusalima Ghibu, în cei 73 de ani de viețuire monahală, dintre care 42 de ani petrecuți în ascultarea de stareță a Mănăstirii Râmeț, s-a remarcat ca o monahie curajoasă, care a înfruntat multe primejdii, din iubire față de Hristos și Biserica Sa.”
A armonizat contemplația Mariei cu slujirea Martei
După ce a calificat curajul stavroforei drept „bărbăție apostolică”, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a subliniat că Maica Ierusalima a îmbinat duhovnicia și grija spirituală pentru obște cu buna gospodărire și reconstruirea mănăstirii.
„Maica Ierusalima s-a identificat deplin, s-a contopit afectiv cu viața monahală de aici și cu această prestigioasă grădină a Maicii Domnului, încât, atunci când spuneai Râmeț, te gândeai la Ierusalima și atunci când spuneai Maica Ierusalima, te gândeai la Mănăstirea Râmeț”, a subliniat ierarhul în cuvântul rostit în cadrul slujbei de Înmormântare oficiată la mănăstire.
„Sfinția Sa a urmat cu perseverență îndemnul maestrului ei spiritual, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv, care mereu zicea că se cuvine să îmbinăm, să împletim rugăciunea cu munca, fiind fidel dictonului străvechi Ora et labora.”
„De aceea, cuvioasa a armonizat în viața și în activitatea ei contemplația Mariei cu slujirea Martei, surorile lui Lazăr din Betania”, a continuat Înaltpreasfinția Sa.
„Ne va lipsi imens, pentru că a reprezentat cu strălucire veriga de aur ce a legat rigorismul și măreția vieții monahale dintr-un trecut dificil, greu încercat, cu monahismul zilelor noastre, amenințat de avalanșa ispitelor care vin vijelios din partea duhurilor demonice și din partea provocărilor lumii actuale, care se dezechilibrează sub ochii noștri și care a înnebunit, ca să folosesc expresia Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul.”
Moarte ca Paște cu nădejdea învierii
Arhiepiscopul Alba Iuliei a amintit că moartea nu este pentru creștini decât o trecere spre o realitate mai deplină, pentru care s-au pregătit în timpul vieții pământești:
„Acum sufletul ei plutește ca un porumbel diafan sub cupola acestei frumoase biserici, de unde ne privește pe toți cu multă candoare, pentru că ne-am adunat cu iubire la Paștele ei, căci moartea în viziune creștină înseamnă preludiu al Învierii, un paște eliberator, o trecere din moarte la viața fără știrbire și neîmbătrânitoare, căci spunea oarecând Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae: în starea de acum nu ne-ar place să trăim fără să murim, pentru că nu avem aici plenitudinea vieții.”
„Ea lasă în urmă lumina exemplului ei edificator și roada efortului ei încordat pentru tot ce era bun, frumos și durabil. Ea a fost și rămâne o personalitate de talie superlativă a monahismului ortodox din Transilvania”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Irineu.
A unit și a format obștea
Stavrofora Apolinaria Barb, actuală stareță a Mănăstirii Râmeț, a trimis, prin intermediul postului eparhial de radio Reîntregirea, un mesaj în care elogiază activitatea proinstareței de la Râmeț, a cărei ucenică este.
„Multe au fost încercările, strădania și osteneala Maicii Ierusalima împreună cu Sfântul nostru Cuvios Dometie cel Milostiv”, a transmis Stavrofora Apolinaria Barb. „A fost o mare personalitate, cu o puternică credință, evlavie și foarte riguroasă în a menține rânduiala călugărească. Nu cruța pe nimeni când era vorba să apere și să arate ce înseamnă monahismul.”
Actuala stareță a cunoscut-o pe proinstareță în 1969, când Maica Ierusalima înființase secția de covoare din Aiud, pentru a ține unită obștea în vremuri în care mănăstirea încă nu era reînființată ca instituție religioasă.
„Am avut parte în toți acești ani, cât am viețuit în mănăstire împreună cu dânsa, să fiu ocrotită de Sfinția Sa prin sfaturile, prin faptul că a fost nevoie să se sprijine pe noi, cele mai tinere, care veniserăm la mănăstire, și să putem împreună aduce un aport bun și folositor pentru ceea ce însemna Mănăstirea Râmeț”, a mai spus Stareța Apolinaria Barbu.
„Îi purtăm cu multă recunoștință în suflet amintirea și îi mulțumim Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului, precum și Sfântului nostru Părinte Dometie și apoi Sfinției Sale că a avut răbdare să ne formeze, să fim statornice și să putem continua ceea ce era de fapt de continuat în Mănăstirea Râmeț.”
Stavrofora Ierusalima Ghibu a fost nepoata de unchi a acad. Onisifor Ghibu și ucenica Sfinților Arsenie de la Prislop și Dometie cel Milostiv de la Râmeț.
Vezi și:
- Galerie foto: Înmormântarea maicii Ierusalima Ghibu la Mănăstirea Râmeț
- S-a mutat la Domnul Maica Ierusalima Ghibu, proinstareța Mănăstirii Râmeț și ucenica Sf. Dometie cel Milostiv
- Patriarhul Daniel la înmormântarea Stavroforei Ierusalima de la Râmeț: Simbol al rezistenței prin credință în comunism
- PS Macarie, mesaj de condoleanțe: Când multe suflete slăbeau, Maica Ierusalima a rămas neclintită
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
