Apostolul Toma ne reprezintă pe fiecare dintre noi, spune Episcopul vicar Timotei Prahoveanul

„Evanghelia aceasta se adresează nouă tuturor celor care s-au luat de mână cu Toma şi au mers printre multele întrebări ale vieţii lor, unele folositoare, altele risipitoare; cei care s-a îndoit şi cei care au întrebat prea mult, cei care au avut întrebări fără ca să găsească răspunsuri”, a spus Episcopul vicar Timotei Prahoveanul în omilia rostită duminică la Patriarhie.

Ierarhul a subliniat că „Toma nu a fost necredincios, ci a fost îndoielnic”, însă el „avea să-şi schimbe această îndoială îndată după întâlnirea cu Domnul”.

„Imediat după Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, Sf. Apostol Toma a fost unul dintre mărturisitorii dumnezeirii Lui. Răspunsul pe care l-a dat lui Hristos avea să ne arate că Toma îL recunoştea pe Cel care îi fusese Domn şi Învăţător, dar care era şi Dumnezeu adevărat, spunându-i Domnul meu şi Dumnezeul Meu”.


Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.

– Sf. Ap. Pavel


Omilia părintelui episcop a atins şi un subiect important pentru orice creştin, şi anume legătura noastră personală cu Iisus Hristos cel Înviat – credinţa noastră.

Ierarhul a oferit mai multe definiţii biblice ale credinţei şi a asemănat pe omul credincios cu o stâncă de neclintit în faţa necazurilor.

„Dacă se vor ridica valuri puternicie, credinţa îl va ajuta să rămână asemenea stâncii neclintite”, a spus Preasfinţia Sa. „Cel îndoielnic, care are prea multe întrebări şi care aşteaptă prea multe răspunsuri este asemenea unei bucăți de lemn, purtată într-o parte și alta de valurile mării”, a remarcat ierarhul.

Preasfinţia Sa a reamintit cuvântul Mântuitorului care spune că atunci când avem credinţă cât un bob de muştar putem face minuni şi a relatat o pildă din Pateric.

„La Avva Serapion, în pustie, a venit cineva ca să-i vorbească de credinţă. Bătrânul călugăr i-a spus cuvântul Mântuitorului: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Şi îndată un zgomot asurzitor a început să se audă. Muntele începuse să se mişte, iar bătrânul i-a spus: nu cu tine vorbeam, ci cu fratele”.

Părintele episcop a adus aminte şi despre munţii necredinţei regăsiţi în trecut, dar şi în zilele noastre.

„Apostolii mergând în lume, imediat după învierea Mântuitorului Iisus Hristos, aveau să mute munţii necredinţei, iar aceşti munţi se regăsesc încă şi în lumea noastră, iar credinţa în Hristos, la fel ca aceea a bobului de muştar, poate să schimbe viaţa a celor care încă nu înţeleg puterea ei”.

Ierarhul a subliniat că „bucuria credinţei este o una negrăită” şi a îndemnat să-i cerem Mântuitorului să ne dea „credinţa cea puternică, aceea care poate muta şi munţii, şi să ne ajute să fim asemenea stâncilor care lovite de valuri rămân acolo pentru că au puterea să le înfrunte”.

„Credinţa ne va ajuta mereu să trecem prin momentele grele, prin încercări, suferinţe pe care nu le putem înţelege în mod deplin în momentul respectiv”.

Foto credit: Arhivă Basilica.ro

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Ortodoxia românească în Canada

De Ziua Canadei (1 iulie), prezentăm principalele date despre prezența ortodocșilor români în această țară. Peste o cincime din populația Canadei este sosită în această țară prin imigrație. La recensământul din 2016, aproape un sfert…