„Apostolii dragostei dumnezeieşti“ de la Gura Ocniţei

Nici nu bănuiam că la numai 11 kilometri de Târgovişte, la Gura Ocniţei din judeţul Dâmboviţa, se zbate într-un prezent falimentat şi alienat de sărăcie şi boli o lume cosmopolită, cu un trecut fabulos, considerată cândva „Perla Dâmboviţei“. Aici, în acest pustiu al deznădejdii, slujitorii Altarului, câţiva profesori şi mai mulţi inimoşi credincioşi lucrează într-un sublim efort ziditor să ne arate nouă, celor indiferenţi, chipul lui Hristos Domnul, care străluceşte în toţi aceia pe care ei îi îngrijesc.

Am ajuns la Gura Ocniţei într-o dimineaţă mohorâtă de toamnă nedecisă, fiind întâmpinaţi pe scările monumentalei biserici din sat de către părintele profesor Alin Marian Pleşa, care slujeşte în această parohie alături de părintele paroh Marian Popescu. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae“, ridicată între 1933 şi 1942 cu fonduri provenite din redevenţele societăţilor petroliere străine care activau odinioară în zonă, impresionează prin dimensiunile ei şi prin frumuseţea picturii realizate de Dimitrie Belizarie, acelaşi care a pictat şi Catedrala Patriarhală. Lor li se adaugă catapeteasma din stejar masiv, reper sculptural reprezentativ al meşterilor Atelierelor Patriarhiei. Astăzi, în această parohie îmbătrânită, cu tinerii răzleţiţi de nevoi în toate direcţiile, vreo 900 de familii, dintre care 300 de rromi, trăiesc, în mare parte, la limita de jos a existenţei. Petrolul şi sarea, care au adunat aici de-a lungul timpului o lume amestecată, au secătuit, iar vremurile au aşternut peste aşezare mantia cernită a sărăciei. Doar câteva familii vechi şi case mai amintesc de lumea cosmopolită a perioadei interbelice, când la Gura Ocniţei francezi, belgieni, englezi, olandezi, evrei, nemţi, italieni sau români care lucrau la schela de petrol, la fabrica de cărămidă, se întâlneau la ceaiul de la ora 5:00, îşi adresau saluturi ca pe Champs Élisées, luau masa la Ploieşti, unde se deplasau în trăsuri şi şarete proprii, sau stăteau în faţa şemineelor răsfoind volume rare şi publicaţiile vremii, păstrate cu grijă în biblioteci personale.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente