Apelul lansat de către participanții la cea de-a XX-a Adunare Internațională pentru Pace, Nicosia, 16-18 noiembrie 2008

Bărbați și femei de religii și culturi diferite ne-am reîntâlnit în Cipru, în această frumoasă insulă rănită, pentru a ne ruga, dialoga și încerca să facem să crească o civilizație a păcii de care lumea are atâta nevoie, pentru a nu deveni inumană. Au fost zile de pace, pline de încrederea că, pacea este posibilă.

Traversăm o perioadă dificilă a istoriei. Foarte multe lucruri sigure sunt zguduite de criza economică prin care trece astăzi omenirea. Mulți sunt pesimiști în ce privește viitorul ei. Țările mai bogate concentrează toată atenția lor spre protejarea propriilor cetățeni. Dar marea lume a celor săraci vor plăti cu un preț scump această criză. Ne gândim cu foarte multă îngrijorare la milioanele de săraci, noi și vechi, victime ale acestei pieți de desfacere care se crede atotputernică.

De fapt, foarte mulți suferă în timpurile noastre din cauza războaielor, a sărăciei și a violenței. Nu poți fi fericit într-o lume plină de atâta suferință. Nu poți să-ți închizi inima în fața compasiunii. Simțim durerea popoarelor victime ale războaielor, durerea celor care sunt nevoiți să-și lase propriile case pe motive etnice și naționaliste, durerea celor răpiți sau dispăruți. Mulți, foarte mulți, sunt în suferință.

Acesta nu este momentul pentru a te închide în pesimism, ci este momentul de a asculta durerea celor mulți și de a lucra împreună pentru a pune bazele unei noi ordini mondiale a păcii. În căutarea justiției, dialogul, respectul pentru cei slabi sunt instrumentele pentru a construi această nouă ordine. Dar pentru a face aceasta este nevoie de mai mult spirit și de mai mult sens al umanității! O lume fără spirit devine repede o lume inumană.

Tradițiile noastre religioase, cu toate diferențele lor, afirmă cu voce tare că o lume fără spirit nu va putea niciodată să fie umană: strigă că, spiritul și umanitatea nu pot fi călcate în picioare de războaie; cer pacea. Doresc pacea, o cer, o imploră în rugăciunile lor adresate lui Dumnezeu. Religiile știu că a vorbi de războaie în numele lui Dumnezeu este un lucru absurd, este o blasfemie. Sunt convinse că din violență și din terorism nu se poate naște o umanitate mai bună. Nu cred în pesimismul din întâlnirea inevitabilă dintre religie și civilizație. Speră și se roagă pentru ca, între popoare și între oameni să se construiască o adevărată comunitate a păcii.

Nici un om, nici un popor, nicio comunitate nu este o insulă. Există în permanență nevoia de celălalt, de prietenie, de iertare și de ajutorul celuilalt. Avem un destin global comun: ori trăim împreună în pace, ori pierim împreună. Războiul nu este niciodată inevitabil și în orice caz lasă urme adânci și în inima celui care învinge.

Nicio ură, nici un conflict, nici un zid nu poate rezista în fața rugăciunii, a dragostei care devine dialog și a iertării. Dialogul nu te slăbește, ci dimpotrivă te întărește. Este adevărata alternativă a violenței. Nimic nu este pierdut în dialog. Totul poate deveni posibil. Pentru aceasta, aici în Cipru, ne rugăm pentru ca orice injustiție, orice război, orice rău să fie imediat șters, iar popoarele să redevină frați, plecând din această insulă și până în Orientul Mijlociu, în Africa, în America Latină și în întreaga lume.

Dumnezeu să dăruiască atunci întregii lumi marele dar al păcii, pentru rugăciunile tuturor credincioșilor!

Nu este o utopie raiul pe pământ, dar este necesar să construim o lume mai umană. Acest lucru este posibil dacă există spiritul de frățietate. Nici un război nu a fost niciodată sfânt. Numai pacea este sfântă!

Dumnezeu să dăruiască întregii lumi marele dar al păcii, pentru rugăciunile tuturor credincioșilor!

Comentarii Facebook


Știri recente

Obștea Mănăstirii Putna a donat sânge

Obștea Mănăstirii Putna a organizat joi Campania „Un strop de sânge salvează o viață”, prin care au fost colectați aproximativ 13 litri de sânge.  Acțiunea a fost organizată în baza parteneriatului existent între Arhiepiscopia Sucevei…