Anul bisericesc – timpul mântuirii

Ziua de 31 august este ultima din cursul anului bi­sericesc, iar la 1 septembrie, după cum au stabilit Sfinții Părinți ai Sinodului I Ecumenic de la Niceea, începe noul an bisericesc. Acest moment marchează, pe de o parte, începutul creării lumii conform tradiției iudaice, iar pe de altă parte, începutul propovăduirii Evangheliei de către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, conform tradiției noastre creștine. Sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, se află sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, deoarece cea mai mare sărbătoare la sfârșitul anului bi­sericesc este Adormirea Maicii Domnului, în data de 15 august, iar la începutul anului bisericesc, prima mare sărbătoare este Nașterea Maicii Domnului, la 8 septembrie.

Fiecare an nou bisericesc este un nou an al mântuirii, adică timpul rânduit de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. De aceea, trebuie să ne întrebăm în aceste zile cât timp am dăruit din viața noastră în ultimul an pentru mântuirea noastră? Ce am făcut să vădim în societate ortodoxia credinței noastre și astfel să dovedim că prin credința noastră mărturisită prin fapte bune nădăjduim să ne mântuim câștigând Împărăția cerurilor? De cele mai multe ori ne obiectivăm existența în funcție de materialitatea timpului în care trăim fără a înțelege că timpul a fost sfințit prin Întruparea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, adică a lui Dumnezeu Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos prin Care Tatăl a adus pe toate câte sunt din neființă la ființă, din nimic în timp creându-le, după cum mărturisesc Părinții Capadocieni. Așa că Cel prin Care s-a creat timpul la plinirea vremii S-a întrupat în timp din Sfânta Fecioară Maria, sfințindu-l prin întruparea, nașterea, patima, moartea, învierea și înălțarea Sa. Și astfel, dintr-un timp al ispășirii pentru păcatul strămoșesc al protopărinților Adam și Eva, prin Învierea lui Hristos, timpul a devenit unul al mântuirii, pentru că în aceasta stă speranța și a învierii noastre la a doua venire a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este esențial să reflectăm la modul cum ne petrecem viața în perspectiva mântuirii, cât de des dialogăm cu Dumnezeu prin rugăciune, cât de des ne spovedim și ne împărtășim oferind sufletului nostru hrana necesară mântuirii. Cât de des suntem prezenți în Sfânta Biserică la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, momentul când timpul se suspendă și retrăim mântuitoarea întrupare, naștere, patimă, moarte, înviere și înălțare a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie ca noi, creștinii ortodocși, să aducem mărturie în societatea atât de materialistă a timpurilor noastre, a valorilor spiritualității noastre, fundamentate scripturistic și patristic și în același timp să ne aplecăm mai mult asupra descoperirii acestor valori care ne ajută să fim mai buni, mai darnici și, în același timp, lumini ale credinței în întunericul necredinței care, tot mai mult, pe zi ce trece, ne învăluie. Acum să ne propunem la început de an bisericesc să creștem mai mult duhovnicește, să descoperim tezaurul Ortodoxiei noastre și să-l împărtășim și celorlalți pentru a ne arăta adevărați mărturisitori ai Evangheliei aduse și dăruite de Domnul nostru Iisus Hristos. (Articol semnat de Pr. Cons. Dr. Ciprian Apetrei și publicat în săptămânalul „Lumina de Duminică” din data de 31 august 2014)

Comentarii Facebook


Știri recente