Amintiri din viața preotesei Minerva-Maria Păcurariu: Ortodoxia ca moștenire de familie

Într-un interviu publicat în Ziarul Lumina, Preoteasa Minerva-Maria Păcurariu deapănă amintiri din viața alături de Părintele Profesor Mircea Păcurariu. Ea povestește cum a supraviețuit Ortodoxia transmisă în familii în timpul regimului comunist ateist.

Preoteasa își amintește momentul în care viitorul Părintelui Mircea Păcurariu a fost în mâinile Patriarhului Justinian Marina, care nu era hotărât ce decizie să ia în legătură cu tânărul absolvent.

Atunci un părinte care îi fusese tânărului profesor la București, Părintele Nicoalescu, a spus: „Preafericite, dacă pe acest tânăr îl lăsaţi acum să se piardă, faceţi o mare greşeală, pentru că e un tânăr de mare calitate, de mare viitor. Nu ştiu care sunt ceilalţi candidaţi, dar dânsul este de mare viitor”.

Așa a început cariera viitorului istoric al Bisericii, pe care mai târziu Părintele Dumitru Stăniloae l-a recomandat într-o scrisoare Academiei Române.

Foto: Arhiva personală

„Parcă întotdeauna era în concediu de lucru. La Prislop am stat odată trei săptămâni, când a scris cartea, a măsurat biserica, a căutat peste tot, la fel la Sibiel a căutat date despre Moise Măcinic”, își amintește doamna Minerva-Maria Păcurariu despre soțul ei, care la 65 de ani a fost ales membru al Academiei Române.

„Era foarte credincios, dar nu a făcut niciodată caz de treaba asta. Niciodată. Nu a făcut paradă. Cei care slujeau în Altar cu el spuneau că era aşa de pătruns de slujbă. Predica lui nu ţinea mai mult de 20 de minute”, mai povestește preoteasa despre Părintele Mircea Păcurariu.

Faima profesorului nu a adus nicio schimbare de atitudine. „Eram aşa de modeşti şi de simpli. Am fost uluită acum la înmormântare şi după înmormântare ce afluenţă de sentimente frumoase au apărut din partea tuturor”, mai spune Minerva-Maria Păcurariu.

Creștinismul salvat prin familie

Preoteasa a evocat atmosfera din timpul comunismului ateist, când slujitorii Domnului au avut priceperea și înțelepciunea de a salva viața și cultura Bisericii prin duhul lui Hristos.

„Când mergea la Departamentul de Culte cu manuscrisele, era istorie totuşi, a scăpat întotdeauna cu multe lucruri spuse în carte şi fără să intervină la nimeni, dar în asemenea manieră le-a prezentat încât nu aveau cum să îl refuze”, explică preoteasa, amintind de cenzura politică din epocă.

Ea mai povestește cum s-a transmis credința în familii: „Pe vremea studenţiei mele mulţi se temeau să meargă la biserică, nu ştiai cine e pe urmele tale, însă erau numeroşi credincioşi, chiar şi dintre profesori”.

„Bunica, profesoară, era de la Tilişca, ştiu că toată lumea cânta acolo în biserică. Bunica avea strana ei, mergea întotdeauna. Bunicul meu a fost în Rusia, pentru că era oier. A adus cărţi cu litere chirilice, dar în limba română”, spune preoteasa.

„Bunica citea pentru fiecare copil câte 40 de Psaltiri. Se scula dimineaţa la trei (…) şi citea Psaltirea până dimineaţa.”

Părintele Mircea Păcurariu a plecat la Domnul cu icoana Sf. Nectarie în mână. „Îl mai avea apropiat pe Sfântul Ioan Rusul”, spune preoteasa. „La mine este Sfântul Mina. Era şi sfântul mamei, la el se ruga şi ea. Nu există dacă mă rog la Sfântul Mina să nu se rezolve problema.”

În familia Păcurariu rugăciunile continuă – folosind aceleași cărți transmise din moși-strămoși. „Cartea mea de rugăciuni a fost a bunicii, după aceea a preluat-o mama, iar acum o folosesc în fiecare zi. De trei ori a fost refăcută. Am Psaltirea tot de la bunica”, spune Minerva-Maria Păcurariu.

Istoria ca lucrare a lui Dumnezeu în popor

„Părintele Mircea Păcurariu l-a considerat cel mai strălucit student al său pe Părintele Patriarh Daniel”, afirmă doamna preoteasă Minerva-Maria Păcurariu spre finalul interviului. La rândul său, și Patriarhul Daniel l-a numit pe părintele profesor „cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române”.

După plecarea la Domnul a academicianului, Patriarhul Daniel spunea că, „în percepția Părintelui Profesor Mircea Păcurariu, la fel ca la vechii cronicari, istoria poporului român ortodox nu se explică totdeauna prin legea cauzei şi a efectului, prin logica istorică, ci mai ales prin ajutorul şi lucrarea lui Dumnezeu în istorie”.


Foto credit: Ziarul Lumina

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews

Comentarii Facebook


Știri recente