Părintele Adorian Lucian Trif, în prezent paroh în Galșa, județul Arad, a povestit, într-un interivu acordat săptămânalului Formula AS, despre experiența de paroh în satul Crișan din Țara Moților, despre viața de preot la țară și învățămintele pe care aceasta i le oferă zilnic.
Viața de preot de țară este „grea, dar bucurie. Știu cum e să mergi cu straița în spate, pe jos, să-i spovedești și să-i împărtășești pe credincioși”, spune preotul.
„Mergeam la biserică, cu bunicii și sora mea, chiar cântam în cor, dar nu m-am gândit niciodată să aleg calea asta. La un moment dat, brusc, în clasa a XII-a, am venit acasă și i-am spus bunicii: «Vreau să dau la Teologie!». Am intrat, iar când am terminat studiile, am ales satul Crișan, din județul Hunedoara.”
La Crișan, a avut foarte multe lucrări de construcție, dar niciodată n-a trebuit să plătească mâna de lucru. „Orice lucru are altă valoare când pui mâna ta, sufletul și truda ta ca să-l faci”, spune Părintele Adorian Lucian Trif.
„Cât timp am slujit ca preot paroh în satul Crișan, locul de naștere al lui Crișan, tovarășul de suferință și moarte al lui Horea, serbările de la Țebea rivalizau, fără să exagerez deloc, cu Paștile sau cu Rusaliile”, povestește el.
„Nimeni nu avea alt program pentru duminica aceea, cu toții mergeam la Țebea. Și încă mai există în zonă și un cult al Iancului, încă auzim aievea chemarea lui, încă mai sunt oameni cărora le pasă cu adevărat de Țară. Ce va fi mâine, însă, e greu de spus.”
Cultul Crăișorului Munților

„Tata, originar din Vidra de Sus, avea tabloul Iancului pe peretele de la locul de muncă, iar după ce s-a pensionat, a adus acel tablou acasă și l-a așezat la loc de cinste”, își amintește fostul paroh din Crișan.
„Noi, părinții care mai avem un dram de românism în noi, ar trebui să le vorbim mai des și mai concret copiilor și tinerilor despre înaintașii noștri, făcându-i să înțeleagă că toate cele de care noi ne bucurăm azi n-ar fi existat fără sacrificiul lor. Este sentimentul pe care încerc să-l insuflu și acelora care vin la „Clubul Copiilor”, ce funcționează pe lângă parohia Galșa.”
De nouă ani, slujește la Galșa, în județul Arad: „Sunt un preot fericit, foarte, foarte fericit: de aproape nouă ani, de când sunt în Galșa, două lucruri nu mi-au lipsit: florile naturale de pe Sfânta Masă și copiii la împărtășanie”.
„Clubul Copiilor” a luat ființă în urmă cu opt ani. „Eu cred că Biserica trebuie să fie prezentă în viața lor, nu doar între zidurile lăcașurilor de cult, ci și în existența de zi cu zi”, explică preotul.
Regenerarea viței-de-vie, simbolică pentru viața omului

Enoriașii din Galșa, la sugestia parohului lor, îngenunchează când el citește ecteniile pentru bolnavi. „Acum ceva vreme, un băiat a avut un accident, trei luni de zile a stat în comă. Întreaga comunitate s-a rugat pentru el și acum este sănătos, mulțumim lui Dumnezeu!” povestește parohul din Galș.
Parohia este într-o zonă viticolă. „Când m-am mutat aici, pe un teren pe care voiam să construiesc o casă, se afla o vie care mă cam încurca, o vie sănătoasă. Am tăiat-o, dar în anul următor via a crescut și mai frumoasă. M-am simțit vinovat, mlădițele acelea erau foarte sănătoase și m-am gândit că dacă le mai tai o dată, e sacrilegiu”, spune părintele.
„Cred că via, renașterea ei, e simbolică și pentru viața omului, pentru că, până la urmă, unul dintre canoanele bisericii spune să te împărtășești cu vin curat. Or, vinul curat e făcut cu trudă, cu rugăciune chiar.”
40 de copii participă la activitățile clubului pe care Parohia Galș l-a înființat pentru ei. Printre activități se numără excursiile, plimbarea cu ponei, ateliere de preparat pâine și multe altele, care le construiesc caracterul și îi țin aproape de Biserică.
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews





