Au trecut 116 ani de la nașterea Părintelui Dumitru Stăniloae. Cel mai mare dogmatist român a văzut lumina zilei în 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, judeţul Braşov.
Părintele a fost o personalitate marcantă a teologiei ortodoxe româneşti, fiind profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist şi traducător.
La 10 februarie 1917 a plecat la Braşov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Şaguna”.
În 1922 a primit o bursă în cadrul Universităţii din Cernăuţi, iar cinci ani mai târziu a terminat ultimul an de studiu la Cernăuţi şi a susţinut licenţa în Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichiţă, cu lucrarea Botezul copiilor; a primit o bursă pentru studii de specializare la Atena.
Și-a susținut în toamna anului 1928 la Cernăuţi teza de doctorat cu titlul Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti, sub îndrumarea prof. V Loichiţă.
În ianuarie 1929 a plecat să studieze la Berlin, având profesori pe Hans Lietzmann şi Reinhold Seeberg, apoi la Paris şi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică şi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama.
La întoarcerea în ţară a fost încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”, unde a desfășurat o activitate didactică timp de 17 ani.
În 5 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), doi ani mai târziu a fost hirotonit preot, iar peste încă un an, în 8 octombrie s-a născut fiica lui, Lidia.
În iunie 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie îndeplinită până în 1946.
A apărut la Sibiu, în 1946, primul volum din traducerea Filocaliei și tot în același an a fost transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică şi mistică pe Nichifor Crainic.
Din 1950 a participat la întâlnirile organizate de grupul Rugul aprins, din care nu a făcut parte, dar unde a conferenţiat de câteva ori.
În 1958 a început un nou val de arestări în România, iar la 4 septembrie a fost arestat și ulterior dus la Aiud. A fost eliberat cinci ani mai târziu în ianuarie şi a lucrat ca funcţionar la Biblioteca Sfântului Sinod.
A primit titluri de onoare din partea mai multor universități din lume:
- 1976 – Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Tesalonic
- 1980 – I-a fost acordat premiul „Dr. Leopold Lucas” al Universităţii din Tübingen
- 1981 – Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox „Saint Serge” din Paris
- 1982 – I-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causaal Facultăţii de Teologie a Universităţii din Belgrad
- 1981 – A fost premiat la Londra cu distincţia onorifică „Crucea Sfântului Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice şi creştineşti
- 1991 – A fost numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena
- 1992. A fost numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti
A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1990, iar membru titular din 1991.
În ziua de 5 octombrie 1993 a trecut la cele veșnice în București.
*Aspectele biografice sunt preluate din volumul Părintele Dumitru Stăniloae. Biobibliografie, apărut la Editura Patriarhiei Române, București – 2013.
Foto credit: Mănăstirea Petru Vodă
