A fost ales noul Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei

După alegerea ca nou Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, Preasfințitul Ciprian Câmpineanul ne-a mărturisit câteva gânduri de bucurie, de recunoștință la acest moment binecuvântat, exprimându-și, de asemenea, nădejdea că prin ajutorul lui Hristos, Arhiereul Cel Veșnic și al tuturor sfinților ocrotitori, va reuși să împlinească cu demnitate responsabilitățile ce le presupune noua slujire de arhipăstor la care a fost chemat.

Preasfinția Voastră, cum trăiți acest moment în care Biserica v-a chemat la slujirea ei ca Arhiepiscop?

Prin Harul lui Dumnezeu și prin votul ierarhilor din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române mă îndrept de acum înainte spre Eparhia Buzăului și Vrancei ca nou arhipăstor și vreau să îi încredințez pe toți cei care mă așteaptă cu dragoste că în noul arhipăstor vor avea un om cu o inimă mare, care să-i cuprindă pe toți, un om care se va dărui cu timp și fără timp slujirii lui Hristos, prin slujirea oamenilor, și care este conștient de responsabilitățile mari care i-au fost așezate pe umeri de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre.

Mulțumesc Bunului Dumnezeu, care întotdeauna mi-a purtat de grijă de-a lungul vieții mele, încă de când mi-am îndreptat pașii spre Seminarul Teologic din Buzău, și, de asemenea, mulțumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, căruia i-am fost colaborator aproape cinci ani și jumătate în calitate de Episcop-vicar patriarhal, de la care am învățat foarte multe lucruri și cred că experiența pe care am acumulat-o aici, la Patriarhie, în 13 ani și jumătate de Administrație Patriarhală, dar și de slujire arhierească îmi va fi de un real folos pentru a pune un nou început slujirii mele arhierești.

Îmi vin acum în minte cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care spune că viața noastră se constituie dintr-un șir de începuturi. Trecem dintr-un început prin alt început, care nu au niciodată sfârșit. Sunt conștient că mă aflu la capătul unei etape din viața mea – aceea a slujirii ca Episcop-vicar patriarhal – și în fața unui nou început, care presupune foarte multe provocări, probleme și foarte multe responsabilități, dar pe care cu siguranță le vom birui, pentru că am nădejdea și certitudinea că Hristos este Cel care ne întărește. El este adevăratul Episcop al unei eparhii, noi doar Îl simbolizăm în chip văzut și sunt convins că mă va întări să împlinesc responsabilitățile ce le presupune slujirea de arhipăs-tor. Această slujire va fi foarte complexă, într-o eparhie istorică, veche de mai bine de 500 de ani, un adevărat izvor de credință, de cultură și de demnitate națională, unde au lucrat vrednici ierarhi ai Bisericii noastre, dintre care amintim pe Luca din Cipru, Dionisie Romano, Chesa-rie Căpățână, înaintași care mă vor inspira și mă vor ajuta cu rugăciunile lor ca să fiu și eu un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos din această eparhie de Dumnezeu păzită a Buzăului și Vrancei.

Mergeți acasă la Sfântul Teodosie de la Brazi. Aveți o legătură duhovnicească specială cu Sfântul Teodosie…

Dumnezeu a rânduit să fiu chemat la demnitatea arhierească în ziua de 22 septembrie 2002, iar câțiva ani mai târziu, Biserica Ortodoxă Română a rânduit această zi ca zi de prăznuire și cinstire a Sfântului Ierarh și Mucenic Teodosie de la Brazi. Am încredințarea că atât Sfântul Teodosie de la Brazi, cât și Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, starețul acestei vetre de sihăstrie românească, și mai ales Sfântul Mucenic Sava Gotul, care a fost martirizat în ape-le Buzăului în secolul al IV-lea, m-au însoțit cu rugăciunile lor și mă vor ajuta să-mi îndeplinesc cu demnitate această nouă slujire arhierească în calitate de Arhiepiscop al Buzăului și Vran-cei.

Școala Teologică de la Buzău este una de tradiție în spațiul românesc. Cum veți intensifica pe viitor viața teologică de aici și care sunt prioritățile slujirii în scaunul de Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei?

Sunt dator să mărturisesc că m-am format cinci ani de zile, în perioada 1982-1987, în această școală teologică cu o veche tradi-ție, ctitorie a vrednicului de pomenire episcop Chesarie. Încă din vremea formării mele la Buzău mi-am dorit să am o preocupare deosebită pentru școala teologică, la acea vreme chiar îmi doream să ajung profesor la această instituție de învățământ, dar nu m-am gândit că Dumnezeu mă va rechema în Eparhia Buzăului și Vrancei în calitate de arhipăstor.

Prioritățile noii mele slujiri ca Arhiepiscop sunt îndeosebi trei, dar se află pe același loc: consolidarea legăturii frățești și părintești cu preoții de parohie; intensificarea vieții monahale și a vieții duhovnicești din mănăstirile care s-au întemeiat în ultimii 30 de ani de către vrednicul de pomenire arhiepiscop Epifanie; școala teologică, care îmi doresc să redevină acel far de cultură teologică, să se bucure de același prestigiu pe care l-a avut și care s-a văzut peste timp în prestația absolvenților de la Buzău, atât la facultățile de teologie din București și din țară, dar mai ales apoi în parohii și în alte înalte responsabilități bisericești.

PS Ciprian Câmpineanul, biografie

Preasfințitul Ciprian s-a născut la 19 aprilie 1965, în satul Suhuleț, comuna Tansa, județul Iași, fiind al patrulea din cei cinci copii ai familiei Constantin și Ecaterina Spiridon. Între anii 1982 și 1987 a urmat cursurile Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău, pe care le-a absolvit ca șef de promoție. În 1988 a fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, iar în 1992 a absolvit această instituție ca șef de promoție, devenind licențiat în teologie. În anii 1991 și 1992 a studiat muzica bizantină la Universitatea de Muzică din București. Preasfinția Sa a urmat studiile de doctorat între anii 1992 și 1997 la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Aristotelice din Thessalonic, Grecia, pe care le-a încheiat cu teza de doctorat „Arhiereii greci care au păstorit Mitropoliile Ungro-Vlahiei și Moldovei din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea”, redactată în limba greacă-katharevusa. În 1998 și 1999, a urmat un stagiu de pregătire post-doctoral în Bizantinologie la Institutul Ecumenic „San Nicola” din Bari, Italia. Preasfinția Sa vorbește fluent greaca, franceza și italiana. În 1992, după absolvirea Facultății de Teologie Ortodoxă din București, Preasfințitul Ciprian a fost tuns în monahism pe 13 septembrie la Mănăstirea Crasna, județul Prahova, iar pe 14 septembrie a fost hirotonit ierodiacon. Pe 21 mai 2000, cu ocazia hramului Catedralei patriarhale din București, Preasfinția Sa a fost hirotonit ieromonah de vrednicul de pomenire Hristodoulos, arhiepiscopul Atenei și a toată Elada, iar în aceeași zi a fost ridicat în rangul de protosinghel de către vrednicul de pomenire patriarh Teoctist. În perioada octombrie 2000 – septembrie 2002, din încredințarea patriarhului Teoctist, a preluat responsabilitățile arhimandritului Sofian Boghiu, starețul Mănăstirii Antim din București, îngrijindu-se de bunul mers al vieții pastoral-liturgice și administrativ-gospodărești a obștii monahale din această mănăstire. Pe 7 februarie 2002 a fost ridicat în rangul de arhimandrit. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea patriarhului Teoctist, l-a ales la 2 iulie 2002 Episcop-vicar patriarhal, iar pe 22 septembrie 2002 a fost hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană „Sfântul Spiridon” – Nou din București, de către Patriarhul României, împreună cu un sobor de ierarhi români și greci. În timpul slujirii sale ca Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Ciprian a coordonat următoarele sectoare ale Administrației Patriarhale: Relații bisericești și interreligioase și comunități externe; Social- filantropic; Teologic-educațional (2002-2010); Patrimoniu cultural național bisericesc (2006-2010), iar din 2009, Cancelaria Sfântului Sinod. Preasfinția Sa a coordonat din 2002 asistența religioasă din unitățile militare, spitale, penitenciare și alte instituții bugetare, iar din 2009 este și secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Preasfințitul Ciprian a fost membru în Comisia mixtă de dialog teologic între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă (2008-2012) și membru în Conferința Panortodoxă Presinodală și în Comisia Interortodoxă pregătitoare a Sfântului și Marelui Sinod Panortodox (2008-2012). Preasfinția Sa a fost președinte al Comisiei Patristice a Patriarhiei Române privind traducerea operelor Sfinților Părinți din limba greacă și limba latină, președinte al Asociației „Diaconia” a Patriarhiei Române (2006-2012); președinte al Federației Filantropia a Patriarhiei Române (2007-2012); vicepreședinte al Fundației „Sfânta Macrina” din București (2005-2011); din 2011 este președinte al Societății Biblice Interconfesionale din România. Pe plan cultural-educațional și mediatic, Preasfinția Sa a publicat cărți, a scris studii, articole, lucrări științifice și a coordonat publicarea mai multor volume. În anul 1998 și-a publicat la Thessalonic, Grecia, teza de doctorat „Arhiereii greci care au păstorit Mitropoliile Ungro-Vlahiei și Moldovei din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea”, în limba greacă. A tradus o serie de texte patristice din limba greacă, în lucrarea cu titlul „Mărturie iubitoare de Dumnezeu”, precum și o carte de spiritualitate creștină, intitulată „Viața și învățăturile Cuviosului Părinte Filotei Zervakos”. A publicat editoriale, reportaje, articole și studii în presa bisericească, precum și în volume omagiale, aniversare sau tematice, în limbile română, greacă și franceză. A coordonat editarea și tipărirea următoarelor volume, apărute sub egida Patriarhiei Române: „Biserica în misiune. Patriarhia Română la ceas aniversar” (București, 2005); „Martiri pentru Hristos din România în perioada regimului comunist” (2007); Autonomie și Comuniune. Biserica Ortodoxă Română în dialog și cooperare externă (oct. 2010). În prezent este coordonatorul albumului „Istoria monahismului românesc”, care va apărea sub egida Patriarhiei Române și a Academiei Române. În anul 2010 a prezidat și coordonat Comisia de verificare a proiectelor depuse de către participanții la Concursul de proiectare a Catedralei Mântuirii Neamului, iar în această calitate a susținut conferințe de presă privind necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, precum și Așezământul românesc de la Ierihon. În calitatea de Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Ciprian a organizat vizitele oficiale în România ale întâistătătorilor și ierarhilor din Biserici Ortodoxe surori și ale altor personalități religioase din străinătate și a pregătit vizite irenice ale Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române în străinătate.

Comentarii Facebook


Știri recente