Anul acesta este o bună ocazie să remarcăm viețile sfinților care au primit darul vindecării de la Dumnezeu. Dacă în luna ianuarie am făcut cunoștință cu 8 sfinți tămăduitori, luna februarie concentrează mulți sfinți vindecători încă din primele zile. Am ales să îi prezentăm pe 8 dintre cei mai evidenți vindecători cu viață sfântă despre care scriu sinaxarele.

Sfântul Mucenic Trifon – 1 februarie

Sfântul Trifon a trăit în secolul al III-lea și provenea dintr-o familie săracă, dar credincioasă, din Asia Mică. Încă de mic a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul vindecării și al alungării demonilor. Una dintre persoanele vindecate a fost chiar fiica demonizată a unui împărat.

Chiar dacă a fost răsplătit de împărat pentru tămăduirea fiicei sale, Sfântul Trifon a continuat să trăiască simplu, ocupându-se cu agricultura.

În timpul domniei împăratului păgân Decius, sfântul a fost martirizat, iar prin moaștele sale s-au înfăptuit numeroase minuni.

Sfântul Trifon este numărat în rândul doctorilor fără de arginți și este ocrotitor al agricultorilor și ajutător în cazul invaziilor de insecte.

Sfântul Petru din Galatia – 1 februarie

Sfântul Petru a trăit în secolele III – IV, în regiunea Galatia din Asia Mică, pe care a ales-o ca loc al viețuirii sale pustnicești.

Dumnezeu i-a dăruit harul de a săvârși minuni prin care aducea alinare celor bolnavi trupește sau sufletește. În viața sa este menționat faptul că a vindecat-o de o boală de ochi pe mama biografului său, Teodoret al Cirului.

De asemenea, tăindu-și în două cingătoarea a legat o bucată și de mijlocul tânărului Teodoret. Prin aceasta aveau să se săvârșească ulterior multe vindecări, întocmai ca prin veșmintele Apostolilor.

Sfânta Muceniță Agata – 5 februarie

Sfânta Agata este o muceniță din secolul al III-lea, care L-a mărturisit pe Hristos în timpul prigoanei împăratului Decius împotriva creștinilor. După ce a refuzat să devină soția judecătorului păgân și a ales să rămână fidelă Mirelui Hristos, a fost torturată prin tăierea sânilor.

Sfântul Petru i s-a arătat în celula în care era închisă și a vindecat-o.

Sfânta Agata este considerată ajutătoare a femeilor bolnave de cancer de sân.

Sfântul Iulian din Emesa – 6 februarie

Sfântul Mucenic Iulian a trăit în secolul III sau IV în Emesa, în prezent orașul Homs din Siria. Sfântul era de profesie medic și uneori este numărat în rândul sfinților doctorilor fără de arginți.

S-a remarcat prin faptul că s-a dus în temniță pentru a-i încuraja pe episcopul cetății, Silvan, pe diaconul Luca și citețul Mochie, care fuseseră închiși de prigonitorii creștinilor.

Sfântul Iulian a fost arestat și torturat timp de unsprezece luni. A fost lăsat aproape mort, dar a reușit să ajungă la o peșteră unde și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Deasupra peșterii în care a murit a fost ridicată o biserică. În timpul unor renovări din anul 1970, au fost descoperite sfintele sale moaște.

Sfântul Partenie, episcop al Lampsacului – 7 februarie

Sfântul Partenie a fost cunoscut care un mare făcător de minuni încă din timpul vieții sale.

Deși a fost neînvățat, a pus în practică învățăturile Sfintei Scripturi pe care le auzea în biserică. Faptele sale de milostenie l-au adus în atenția unui episcop care l-a obligat să accepte preoția.

După hirotonie, Dumnezeu a revărsat din abundență harul Său asupra Sfântului Partenie care îi vindeca pe cei grav bolnavi doar cu semnul Sfintei Cruci. Una dintre cele mai mari minuni ale sale a fost învierea unui om care murise în timpul construcției unei biserici pe locul unui templu păgân.

Sfântul Partenie este ajutător al celor bolnavi de cancer.

Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie – 10 februarie

Sfântul Haralambie s-a născut la sfârșitul secolului I și a trăit 113 sau 115 ani. Este considerat cel mai vârstnic mucenic din sinaxar.

Sfântul a fost preot al creştinilor din Magnesia, în Asia Mică (azi pe teritoriul Turciei), și L-a mărturisit pe Hristos în timpul domniei împăratului Septimiu Sever.

În viața sa sunt consemnate mai multe vindecări minunate prin care orbii își recăpătau vederea, șchiopii mergeau, iar cei demonizați erau izbăviți de duhurile necurate.

Înaintea martiriului său, s-a rugat pentru cei care îi vor cinsti pomenirea și se vor închina moaștelor sale. I-a cerut lui Dumnezeu să le dăruiască sănătate trupească și mântuire.

Capul sfântului se află la mănăstirea Sfântului Ștefan de la Meteora, iar fragmente din moaștele sale sunt împărțite în numeroase locuri din Grecia și din întreaga lume.

Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie, episcop al Sevastiei – 11 februarie

Sfântul Vlasie a trăit la începutul secolul al IV-lea și cu toate că era episcop, s-a retras într-o peșteră pentru a se dedica rugăciunii.

A fost găsit însă de soldații împăratului păgân Liciniu care l-au arestat. Pe drumul său către martiriu, bolnavii se vindecau prin simpla prezență a sfântului. O femeie i l-a adus pe copilul său care se înecase cu un os de pește. Sfântul l-a tămăduit și s-a rugat Domnului să ajute pe oricine va chema ajutorul său în astfel de situații. De aceea, Sfântul Vlasie este considerat ajutător în bolile gâtului.

Capul Sfântului Vlasie se păstrează la Mănăstirea Konstamonitou din Sfântul Munte Athos.

Sfântul Cuvios Visarion – 20 februarie

Ucenic al sfinților Antonie cel Mare și Macarie cel Mare, Sfântul Visarion face parte din rândul părinților pustiei din secolele IV-V.

Viața lui s-a remarcat printr-o adâncă smerenie. A pribegit vreme de patruzeci de ani, și-a dat toate posesiunile celor săraci, dorind chiar să-și vândă Evanghelia pentru a ajuta un sărman.

Prin mijlocirea se săvârșeau numeroase minuni. Sinaxarele menționează că sfântul aducea ploaia, îndulcea apa mării, făcea soarele să stea, ridica pe slăbănogi din suferință, alunga pe demoni.

Unele texte hagiografice îl numesc Sfântul Visarion, „tămăduitorul din pustia Egiptului”.

Citește și: Sfinți vindecători la care românii au evlavie

Bibliografie: Sinaxarul, Viețile Sfinților, Vol. 6, Februarie, Ed. Sf. Ioan Casian, București, 2015