Înaltpreasfințitul Părinte Irineu Pop își sărbătorește astăzi ocrotitorul spiritual.
Înaltpreasfințitul Părinte Irineu Pop s-a născut la data de 2 iulie 1953, în comuna Băsești, județul Maramureș, primind la Botez numele Ionel. Părinții săi, Dumitru și Rozalia, țărani ortodocși evlavioși, i-au crescut pe cei doi copii ai lor, Ionel și Traian, în frică de Dumnezeu, sădindu-le în suflet tainele credinței. Școala primară și gimnaziul le-a urmat în satul natal, între anii 1960-1968, dovedindu-se, dintru început, foarte silitor la învățătură, fiind tot timpul premiant.
Răspunzând vocației pentru preoție, s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, pe care le-a absolvit în anul 1973, ca șef de promoție. Stagiul militar cu termen redus l-a satisfăcut în orașul Sfântu Gheorghe, județul Covasna. În anul 1974, începe cursurile universitare la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, pe care, după primul an, le continuă la Institutul Teologic Universitar din București. Aici obține în 1978 titlul de „Licențiat în Teologie”, cu calificativul „excepțional”, fiind șef de promoție.
La 1 august 1978 a fost închinoviat la Mânăstirea Sinaia, județul Prahova, unde este tuns în monahism, la 14 octombrie 1978, primind numele Irineu, având astfel ca patron ceresc pe Sfântul Irineu de Lyon, prăznuit în ziua de 23 august. Doi ani mai târziu, la 14 octombrie 1980, a fost hirotonit ieromonah, desfășurând o bogată activitate pastorală. În același timp, a activat și ca ghid-muzeograf al prestigiosului monument cantacuzinesc, foarte mult vizitat de către turiși și pelerini.
În perioada 1981-1984 a frecventat cursurile de Doctorat în Teologie în cadrul Institutului Teologic Universitar din București, la secția Teologie sistematică, sub îndrumarea competentă a Părintelui Prof. Dr. Dumitru Radu, titularul catedrei de Teologie Morală. Alți profesori care i-au predat la cursurile doctorale au fost: Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Pr. Prof. Dr. Niculae Șerbănescu, Arhid. Prof. Dr. Petre David și Prof. Dr. Remus Rus. La 10 iunie 1984, Patriarhul de pioasă amintire, Iustin Moisescu, i-a acordat rangul de protosinghel.
Între anii 1985-1988 a beneficiat de o bursă de studii, oferită de Institutul Teologic Prezbiterian din Princeton (New Jersey – USA). La această vestită școală teologică a urmat cursuri de specializare în domeniul Moralei creștine și Eticii sociale, sub îndrumarea profesorului Dr. Charles West, primind atestatul de „Research Scholar”. La Princeton, în paralel cu munca de cercetae teologică, și-a pregătit și redactat o bună parte din teza de doctorat.
Peste ocean, a desfășurat și o fructuoasă activitate ecumenică și misionară, atât în Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi, cât și în cadrul Comunității ortodoxe „Sfântul Fotie” din Universitatea Princeton. A participat la diverse simpozioane, servicii religioase, întruniri ecumenice, atât prin predici, cât și prin conferințe. De asemenea, a publicat diverse articole în presa românească și americană, religioasă și laică.
Reîntors în țară, la 30 august 1988, a revenit la Mânăstirea Sinaia, unde și-a reluat activitatea sacerdotală și muzeografică, finalizând redactarea tezei de doctorat cu tema Chipul lui Hristos în viața morală a creștinului. La 9 iunie 1989 părintele Patriarh Teoctist Arăpașu l-a numit preot slujitor la catedrala patriarhală din București, primind și numeroase ascultări de ordin administrativ-bisericesc. La 26 octombrie, în același an, a primit rangul de arhimandrit.
La scurtă vreme, a fost numit Superior al Așezămintelor ortodoxe române de la Ierusalim și Iordan, și Reprezentant al Bisericii noastre pe lângă Patriarhia Ierusalimului. În paralel cu misiunea de îndrumător al românilor aflați în pelerinaj la Locurile Sfinte, s-a ocupat și de editarea revistei ortodoxe românești „Învierea” (Resurrection) și a suplimentului ei cultural-istoric „Spirit românesc”. A păstrat bune relații cu Patriarhia Ortodoxă și cu celelalte Biserici și Culte din Țara Sfântă.
La 4 octombrie 1990, a susținut teza de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București fiind declarat apoi „Doctor în Teologie” cu calificativul „excepțional”. În ședința Sfântului Sinod din 30 octombrie 1990, la propunerea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu, a fost ales Episcop-vicar al Eparhiei Clujului, cu titlul „Bistrițeanul”. A fost hirotonit și instalat la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică, 21 noiembrie 1990.
În cele două decenii de arhipăstorire, prin sfinte slujbe, vizite canonice și participări la diferite evenimente de interes social și umanitar, a contribuit la sporirea spirituală și culturală a credincioșilor clujeni și bistrițeni. De asemenea, a prezidat conferințele preoțești, cursurile pastorale ale preoților, comisia de admitere la Seminarul Teologic Ortodox și de obținere a Atestatului profesional teologic, comisia pentru examenul de capacitate preoțească și comisia de examinare a candidaților pentru parohiile din mediul urban.
Din anul 1994 aduce o contribuție deosebită la susținerea și dezvoltarea învățământului teologic universitar clujean și la formarea viitorilor slujitori ai Bisericii, prin predarea cursurilor de Morală creștină și Spiritualitate ortodoxă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. De asemenea, predă cursuri de Istoria civilizației creștine la Facultatea de Drept din cadrul Universității creștine „Dimitrie Cantemir”. O preocupare deosebită o are pentru formarea duhovnicească a elevilor seminariști, fiind frecvent în mijlocul lor prin liturghisire și povățuire.
De-a lungul timpului, a activat în anumite asociații și societăți: secretar al Asociației Internaționale a Studenților – Princeton, USA; membru de onoare al Asociației de Prietenie România-Israel; președinte de onoare al Asociației Filantropice „Christiana”; membru al Fundației Internaționale de Caritate „Omenia”. În felul acesta, a promovat prietenia, fraternitatea și umanismul evanghelic, conștient că este bine și frumos „să locuiască frații împreună” (Ps. 132, 1). Din anul 2000 este și președintele Comisiei locale de Bioetică.
În calitate de episcop-vicar, a reprezentat Arhiepiscopia Clujului și Patriarhia Română la diferite congrese, simpozioane și reuniuni, în țară sau în străinătate (USA, Israel, Grecia, Polonia, Spania, Franța ș.a.). De asemenea, a participat la diferite emisiuni de radio și televiziune pe teme cu conținut teologic și social-cultural. Demn de remarcat este și interesul deosebit pe care l-a manifestat față de buna desfășurare a activității tinerilor studenți ai ASCOR – filiala Cluj.
Pe lângă activitatea pastoral-misionară și didactică, a desfășurat o impresionantă muncă de cercetare științifică materializată în peste 230 de studii și articole. De asemenea, este autorul a 18 cărți și a 4 traduceri. O preocupare constantă a avut-o pentru Țara Sfântă, concretizată în 5 lucrări, precum și în conferințe sau emisiuni la radio „Renașterea”. În toate, și-a dezvăluit iubirea fierbinte pentru Patria pământească a lui Hristos, Domnul nostru, Care „a săvârșit mântuire în mijlocul pământului” (Ps. 73, 13).
În semn de apreciere a activității sale, Președinția României i-a conferit, la data de 7 februarie 2004, Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Comandor. Mai înainte, la 23 decembrie 1999, i s-a acordat titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca”. În 18 februarie 2009, a fost ales membru de onoare al Marelui Senat al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, iar în data de 21 noiembrie 2010, i s-a conferit titlul de „Professor Honoris Causa” din partea aceleiași Universități. Prin toate acestea se recunoaște contribuția deosebită a Preasfinției Sale la promovarea valorilor etnice și spiritual-morale în societatea românească.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în ședință de lucru la Reședința Patriarhală din București, la data de 19 mai 2011, a ales în demnitatea de Arhiepiscop al Alba Iuliei pe Preasfințitul Părinte Irineu Bistrițeanul.
