În prima scrisoare pastorală de Crăciun din anul 1948, Patriarhul Justinian a subliniat faptul că vestea Nașterii nu a răsunat în palate de marmură, ci în inimile curate ale celor sărmani, ale celor ce viețuiau în muncă fără odihnă.
1. „Pregătindu-ne să cinstim după datină marea sărbătoare a Întrupării Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se cuvine să ne apropiem de sfânta și nepieritoarea învățătură a Bisericii Lui și să desprindem din adevărata ei tâlcuire dreptar de creștinească viețuire, spre mântuirea sufletelor noastre”.
2. „Iată aproape două mii de ani de când îngerul – sol al Cerului – vestea celor slabi și umiliți nețărmuita dragoste a lui Dumnezeu, care pentru izbăvirea noastră, pe Însuși Fiul Său cel iubit L-a lăsat să ia chip omenesc, grăind cuvintele ce vor răsuna de-a pururi în inimile creștinilor din tot locul și din toate timpurile: Nu vă temeți, căci iată vă vestesc bucurie mare care va fi pentru tot poporul (Luca 2:10)”.
3. „Dar vestea îngerească nu a răsunat în palatele de marmură, nici n-a fost auzită de cei ce-și petreceau viața în desfătări; ci ea a înviorat inimile curate ale oamenilor sărmani, ale celor ce viețuiau în muncă fără odihnă”.
4. „Hristos-Dumnezeu nu S-a născut, așadar, în pat bogat și aurit, ci a fost găsit de păstori înfășat în scutece și culcat într-o iesle (Luca 2:12), lăsând prin aceasta poruncă nepieritoare creștinilor de a cinsti pe tot omul după faptele și cugetul lui, nu după deșartele podoabe fără de folos”.
5. „În munca voastră nu încetați, iubiții mei, să cercetați biserica și să vă pătrundeți de măreția învățăturii lui Hristos, Care pentru pacea și pentru mântuirea noastră s-a pogorât din ceruri”.
View this post on Instagram
Foto: arhivă Basilica.ro
