390 ani de la trecerea la Domnul a Mitropolitului Anastasie Crimca al Moldovei. Prin ce a rămas în istorie

S-au împlinit 390 ani de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Anastasie Crimca al Moldovei, recunoscut ca fiind unul din oamenii de cultură ai secolelor XVI-XVII.  

Aspecte biografice esenţiale din viaţa ierarhului, care este şi ctitorul primului spital public din Moldova, ne-au fost prezentate de Pr. Prof. Dr. Mihai-Simion Săsăujan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.


Mitropolitul Anastasie Crimca  al Moldovei – cărturar luminat, ctitor de lăcașuri sfinte și iubitor al artelor frumoase

Acum 390 de ani, la data de 19 ianuarie 1629, trecea la cele veșnice, unul din ierarhii străluciți ai secolului al XVII-lea, mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei, promotor al culturii românești de sorginte slavonă, ctitor de mănăstiri și așezăminte sociale bisericești.

Personalitatea mitropolitului Anastasie Crimca și contextul activității sale bisericești și culturale au fost studiate și analizate de-a lungul timpului de cunoscuți istorici laici și bisericești, filologi și istorici de artă: Nicolae Iorga, Ștefan Gorovei, Emil Turdeanu, Ioan Lupaș, Mircea Păcurariu, N. Grigoraș, Teodora Voinescu, G. Popescu – Vâlcea, ș.a.

Părintele academician Mircea Păcurariu ne oferă un portret sintetic reușit al ierarhului:

„Mitropolitul Anastasie Crimca a desfășurat o bogată activitate pastoral-socială și cultural-artistică, fiind unul dintre cei mai luminați ierarhi din trecutul Bisericii noastre. 

Cele două biserici ctitorite la Dragomirna, eclesiarnița de la catedrala mitropolitană din Suceava, cele două spitale de la Dragomirna și Suceava, grija față de clerul de mir și monahal, protestul său energic împotriva amestecului străin în treburile țării și ale Bisericii, manuscrisele împodobite cu miniaturi, ca și întreaga activitate ca episcop și mitropolit, așază pe Anastasie Crimca în rândul marilor ierarhi din trecutul Bisericii românești. 

Prin multiplele sale realizări, el a deschis drumul vrednicilor ierarhi cărturari din perioada imediat următoare, luptători pentru apărarea tezaurului de credință ortodoxă și pentru propășirea cultural-spirituală a Bisericilor pe care le păstoreau” (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura IBMBOR, București, 1994, vol. II, p.14).


Citeşte şi: Mănăstirea Dragomirna, ctitoria Mitropolitului Anastasie Crimca, adăpostește moaștele Sf. Iacob Persul


Acestea au fost direcțiile principale ale slujirii pastorale ale ierarhului Anastasie Crimca, care, în funcțiile de episcop al Rădăuților (1600), episcop al Romanului (1606-1608) și mitropolit al Moldovei (1608-1629), a condus viața bisericească a românilor moldoveni într-un context politic frământat, marcat de numeroase schimbări de domni și lupte pentru tron, mai ales din partea familiei boierilor Movilești, care au facilitat creșterea intereselor polone și grecești în Moldova, în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Din cauza faptului că s-a împotrivit numeroaselor închinări de mănăstiri românești Locurilor Sfinte, întreprinse de domnitorul Radu Mihnea, a fost înlăturat pentru doi ani din scaunul de mitropolit.

Una dintre caracteristicile esențiale ale activității sale a fost pasiunea sa pentru caligrafie și pentru lucrarea miniaturistică. Se cunosc peste 25 de manuscrise (cărți de cult) din timpul său, majoritatea împodobite cu miniaturi.

Dintre acestea, șapte se găsesc în muzeul mănăstirii Dragomirna. Celelalte manuscrise se găsesc astăzi în bibliotecile din Viena, Moscova, Sankt Petersburg, Lvov și Dresda.

Manuscrisele din țară și două lucrări din Viena și Lvov, cuprind peste 250 de miniaturi la care se adaugă numeroase frontispicii și inițiale înflorate lucrate de mitropolit sau de ucenicii săi și 15 autoportrete.

Cele câteva considerații ne îndreptățesc să afirmăm faptul că mitropolitul Anastasie Crimca a dorit să îmbine cultul și cultura spre folosul duhovnicesc al credincioșilor pe care i-a păstorit, fiind conștient de valoarea și necesitatea cărților de cult manuscrise pentru viața bisericească a timpului său, înainte de dezvoltarea tiparului în Țările Române.

Mormântul său se află în pronaosul bisericii mari de la mănăstirea Dragomirna, ctitoria sa de suflet.

Foto Credit: Ziarul Lumina

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente