Sâmbătă se împlinesc 33 de ani de la mutarea la Domnul a Sf. Sofronie de la Essex, ucenicul Sf. Siluan Athonitul și autorul unei cărți despre viața acestuia care a suflat un duh nou în spiritualitatea secolului XX și în lumea secularizată occidentală: „Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul” (1948).
Biografia sfântului publicată pe pagina web a Mănăstirii Essex menționează ca dată de naștere 22 septembrie 1896, la Moscova, părinții dându-i numele de botez de Serghei. A fost un copil care a citit mult, s-a rugat mult și a avut talent artistic. A studiat Artele Frumoase la Moscova, în căutarea unui ideal al frumuseți care depășea frumosul pur estetic.
În frământările din timpul Revoluției Bolșevice din Rusia, a fost arestat de două ori la infama închisoare Liubianka, dar în 1921 a reușit să plece din Rusia.
Căutări spirituale
În ultima parte a adolescenței a cercetat spiritualitatea orientală. Stabilit la Paris, a atras atenția presei franceze cu câteva expoziții, dar nu își simțea căutările spirituale satisfăcute de artă.
Din neputința minții de a înțelege taina morții, în Sâmbăta Mare a anului 1924, s-a întors la creștinism, renunțând la ideile orientale. În ajunul Sfintelor Paști, după Sfânta Împărtășanie, Dumnezeu i-a dat să contemple lumina necreată.
În Sfântul Munte
În 1925, deși se înscrisese să studieze Teologia la Institutul „Sf. Serghie” din Paris, a renunțat și s-a dus în Sf. Munte Athos, unde, în 1926, s-a închinoviat la Mănăstirea „Sf. Pantelimon” – Russikon, unde a devenit ucenic al Sfântului Siluan Athonitul, deși acesta nu era decât simplu monah.
În dată de 24 septembrie 1938, Cuviosul Siluan a trecut la cele veșnice. Urmând îndemnul părintelui său duhovnicesc, părintele Sofronie a ieșit din Mănăstirea Sfântul Pantelimon și s-a îndreptat spre pustia Sfântului Munte. După ce a stat o vreme în Karulia, părintele Sofronie s-a așezat într-o peșteră aflată lângă Mănăstirea Sfântul Pavel.
Din pricina greutăților iscate de al Doilea Război Mondial, precum și datorită îndelungatelor asceze și a rugăciunilor de toată vremea, părintele Sofronie s-a îmbolnăvit. În anul 1941, a fost hirotonit preot și a devenit duhovnicul mai multor călugări din Sfântul Munte Athos.
Ieșirea din Sfâtul Munte
În anul 1947, a ieșit din Sf. Munte la Paris, unde și-a încheiat studiile, a publicat prima ediție în tiraj limitat a cărții despre Starețul Siluan și a fost operat la stomac.
În anul 1958, pentru că mai multe persoane dornice de viețuire monahală se adunaseră deja în jurul său, părintele Sofornie a vizitat o proprietate aflată în localitatea Tolleshunt Knights, lângă orașul Maldon, în regiunea Essex, Anglia, și a luat hotărârea de a înființa o mănăstire.
Astfel, în anul 1959, cu binecuvântarea mitropolitului Antonie Bloom al Surojului, părintele Sofronie a înființat Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, a cărei obște era formată din călugări și maici. În anul 1965, cu binecuvântarea patriarhului Alexie al Rusiei, mănăstirea din Essex a trecut sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice, care o va înălța, mai apoi, la rangul de stavropighie.
A urmat o perioadă intensă de scriere și activitate editorială. În anul 1987, Patriarhia Ecumenică l-a canonizat pe Sfântul Cuvios Siluan Athonitul.
O minune după moarte și canonizarea
Părintele Sofronie Saharov a trecut la cele veșnice în ziua de 11 iulie 1993, la vârsta de aproape 97 de ani. Pentru a putea fi înmormântat în incinta mănăstirii, legislația prevedea construirea unei cripte subterane.
Cu puțin timp mai înainte de moarte, când obștea și-a arătat îngrijorarea privind întârzierea lucrărilor de construcție, părintele Sofronie a spus că nu va muri până ce cripta nu va fi gata. Așa s-a și întâmplat. Părintele a trecut la cele veșnice în ziua de 11 iulie, în același timp cu terminarea lucrărilor.
Imediat după moartea Sfântului Sofronie de la Essex, o familie a adus la mănăstire un băiețel de 13 ani cu o tumoare severă pe creier. Familia era foarte întristată pentru că nu l-au mai prins în viață pe părinte. La îndemnul unui monah, părinții au trecut copilul pe sub sicriul sfântului, fapt în urma căruia băiatul s-a vindecat complet.
Sfântul a fost înmormântat în ziua de 14 iulie 1993.
Sf. Cuv. Sofronie de la Essex a fost canonizat în 2019 de Patriarhia Ecumenică. Ucenicul său, Arhim. Zaharia Zaharou, duce mai departe moștenirea spirituală de la Essex, făcând cunoscută lumii întregi comoara spirituală a Ortodoxiei.
Nu Sf. Scriptură, ci Sf. Tradiție este izvorul Bisericii
Una dintre afirmație teologice esențiale pe care Sf. Sofronie de la Essex le-a readus în atenție în cartea sa despre Sf. Siluan Athonitul este că Biserica se hrănește din Duhul lui Dumnezeu și că Ortodoxia este viață, trăire în acest Duh al lui Dumnezeu.
„Nu Sfânta Scriptură, ci Sfânta Tradiție este izvorul Bisericii. În cursul primelor decenii ale istoriei Sale, Biserica încă nu avea cărțile Noului Testament și nu trăia decât prin predanie”, amintește Sf. Sofronie de la Essex învățătura starețului său în „Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul”.
„Tradiția îmbrățișează întreaga viață a Bisericii până acolo încât însăși Sfânta Scriptură nu e decât una din expresiile ei. De aici urmează că, dacă Biserica ar fi lipsită de Tradiția ei, ea ar înceta să fie ceea ce este, căci slujirea Noului Testament e o slujire a Duhului, ea se face nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii (2 Corinteni 3, 3-6).”
„Presupunând că, dintr-un motiv sau altul, Biserica s-ar găsi lipsită de toate cărțile: de Vechiul Testament și Noul Testament, de operele Sfinților Părinți, de cărțile liturgice, atunci Tradiția ar reconstitui Scriptura, firește, nu cuvânt cu cuvânt, ci într-un alt limbaj”, explică Sf. Sofronie de la Essex în cartea citată.
„Dar în ce privește conținutul ei esențial, această nouă Scriptură ar continua să fie expresia aceleiași credințe predate sfinților odată pentru totdeauna (Iuda 1, 3) și manifestarea unuia și aceluiași Duh ce lucrează în chip neschimbabil în Biserică.”
- Citește online „Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul” de Sf. Cuv. Sofronie de la Essex.
Sursa foto: Pemptousia
