Joi se împlinesc trei decenii de la mutarea la cele veșnice a profesoarei Anastasia Popescu (Mama Sica), cea care a readus Religia în școlile românești.
Cu acest prilej, prof. dr. Monica Șerbănescu, fondatoarea și directoarea liceului ortodox bucureștean care îi poartă numele, a trimis pe adresa redacției câteva gânduri despre cea care i-a fost mentor și inspirație.
Motto
Copiii, tinerii, mi-au fost adevărata bogăție și am căutat ca cei încredințați spre educare să fie modelați cu metoda pedagogică potrivită fiecăruia.
— Mama Sica, „Cum să-i învățăm pe copii Religia”
Pășea în Veșnicie, cu 30 de ani în urmă, pe Podul de Lumină al Maicii Domnului – după cum metaforic-teologic surprinsese tristul eveniment regretatului maestru Sorin Dumitrescu – cea care a reușit, îndată după Revoluția anticomunistă din Decembrie 1989, să readucă în școli Religia, ca materie de studiu. Profesoara Anastasia Popescu, Mama Sica, după cum o numeau toți cei apropiați, nu a pregetat să revină la catedră, apoi să pregătească Abecedarul micului Creștin și să reînduhovnicească, prin copii, familiile românilor, fără să țină cont de vârstă, ori de oboseala unor activități solicitante.
A luat parte la întâlniri cu oamenii de cultură, cu teologi, cu studenți și elevi, a realizat chiar un volum de interviuri, celebru prin noutate și profunzime, împreună cu scriitorul Răzvan Bucuroiu: Cum să-i învățăm pe copii Religia – apărut chiar în anul ultim de viață – a zidit suflete de tineri și de mai puțin tineri, s-a cheltuit pe sine mai bine de cinci ani de zile, fără preget. Vorba, ținuta, cultura vastă, totul era la Mama Sica un adevărat model pentru orice dascăl, pentru orice părinte, pentru orice creștin.
Profesoara Anastasia Popescu, cea care considera că avem nevoie de latura morală și religioasă a educației, s-a născut la începutul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea (14.06.1911), în Comuna Costești, Județul Argeș, părinții săi fiind Anton și Elena; după încheierea școlii primare, în 1922, a urmat Institutul Ursulinelor din Sibiu, apoi Liceul Carmen Sylva din Timișoara și, după obținerea bacalaureatului, în 1929, s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a finalizat-o în 1933.
Conform propriilor mărturisiri, pentru Anastasia Popescu pedagogii care i-au marcat viața au fost învățătorul Marin Pițigoi, precum și părintele Ioan Imbroane, alături de mari profesori, ca Simion Mehedinți, ori Dimitrie Gusti, pe care îi amintește în cartea sa, făcând și trimiteri la viziunea lor pedagogică, pe care a îmbrățișat-o ca dăscăliță.
La terminarea facultății, Anastasia Popescu și-a început cariera de profesoară de Religie, curmată, din păcate, odată cu instaurarea regimului comunist. A predat la Liceul Regina Maria din Silistra, la Liceul de fete din Bistrița, iar, în 1936, a fost numită profesoară la Școala Iulia Hașdeu din București.
În anii de după 1947, când ora de Religie a dispărut din programele de studiu, a predat, o vreme, alte discipline, apoi a fost nevoită să se retragă din învățământ, dar s-a preocupat îndeaproape de creșterea și educarea celor doi copii ai săi.
După 1990, „când s-a dedicat cu toată ființa ei reintroducerii și predării Religiei în școală”, a reușit să își reia munca de profesoară. Puține sunt exemplele de oameni care, depășind anii de interdicție, s-au avântat, ca Mama Sica, în a readuce societății de după 1989 faptele de care aceasta avea atâta nevoie.
Predând, dintru început, la Școala Elena Văcărescu, din București, apoi la Grădinița Arc-en-Ciel, din cadrul Fundației Preasfânta Fecioară Maria, excepționala dăscăliță nu și-a pus nicio clipă problema vreunei remunerații.
Din mărturii ale cunoscuților știm că puținii bani pe care i-ar fi putut pune deoparte erau dedicați unei capele de școală.
Nu este de mirare că Patriarhul Teoctist i-a acordat cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române – Crucea Patriarhală – și dreptul de a predica în biserică, pe care, între doamne, numai Olga Greceanu l-a deținut înaintea Mamei Sica.
Modestia cu care a traversat anii vieții sale transpare și în felul cum înțelegea să primească un omagiu:
„De aceea i-am spus și Prea Fericitului Patriarh că aceasta, pentru mine, nu este o zi de bucurie și de mândrie, ci de smerenie, pentru că mă va obliga foarte mult”.
Intransigentă cu sine și generoasă cu ceilalți, considerând meseria de dascăl o vocație, Mama Sica rămâne un chip exemplar în galeria slujitorilor Școlii românești.
Liceul care îi poartă numele cultivă valorile culturale și spirituale pe care Mama Sica s-a străduit să le transmită elevilor săi, clădind cu responsabilitate viitorul fiecărui copil și tânăr în parte, așa cum, de altfel, îndemna în volumul său: „Dacă elevului tău îi place muzica, mergi cu el la Operă!”.
Sursa foto: Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”
