29 iulie 1806 – S-a născut în Săliștea Sibiului, Episcopul Dionisie Romano

29 iulie 1806 – S-a născut în Săliștea Sibiului, Episcopul Dionisie Romano (din botez Dumitru). Călugărit la Neamț, sub numele de Dionisie (1823); audiază unele cursuri la Colegiul „Sfântul Sava”, precum și un „curs normal” pentru pregătirea primilor învățători români în București (1831-1832). Ca „profesor național” în Buzău (1832-1843), ridică două clădiri școlare, tipărește manuale didactice; îndrumă școlile sătești din județul Buzău în calitate de „revizor școlar” (1838-1843); editează (împreună cu Gavriil Munteanu) ziarul „Vestitorul bisericesc” (1839-1840), primul de acest fel la noi; director și profesor la Seminarul din București (1843-1848), arhimandrit, înlăturat din învățământ pentru participare la Revoluția din 1848; stabilit în Mănăstirea Băbeni (1849-1851), egumen la Mănăstirea Sadova (1851-1854), timp în care editează ziarul „Echo eclesiastic” (1850-1853) la București, având o colecție de broșuri sub titlul „Biblioteca religios-morală”; stareț la Mănăstirea Neamț (1855-1857), unde a înființat o școală primară cu internat pentru 50 de copii și un gimnaziu, amândouă în Târgu Neamț, iar în mănăstire, un seminar, toate întreținute de mănăstire; a reorganizat tipografia și spitalul din mănăstire, a început o serie de construcții gospodărești; înlăturat din stăreție, s-a stabilit la Iași, fiind un militant pentru Unirea Principatelor. Locțiitor de Episcop la Buzău (iunie 1859, hirotonit arhiereu în februarie 1862), apoi la Huși (noiembrie 1864 – mai 1865); la 26 mai 1865 numit Episcop eparhiot la Buzău, funcționând până la moarte. La Buzău a reorganizat și repus în funcțiune tipografia eparhială, în care au apărut zece cărți de slujbă și alte câteva cărți; a înființat școli la schitul Dălhăuți (mutat apoi la Nifon) pentru călugări, și la schiturile Rătești și Cotești, pentru călugărițe; a acordat ajutoare materiale la numeroase mănăstiri și așezăminte de cultură sau unor tineri pentru studii; a făcut prima donație de cărți Societății Academice Române, fapt pentru care a fost ales „membru onorariu” (1868); după moarte, biblioteca sa (peste 150 de manuscrise românești, slavone, grecești, turcești, arabe și peste 7000 de cărți în diferite limbi – unele, rarități bibliografice) a intrat în patrimoniul Academiei Române. A trecut la Domnul pe data de 18 ianuarie 1873 în Buzău.

Comentarii Facebook


Știri recente

Preoții români din Serbia se formează pro-viață

O delegație formată din membri ai corpului profesoral de la Facultatea de Teologie din Timișoara s-a întâlnit la începutul săptămânii cu mai mulți preoți din Episcopia Daciei Felix, pentru un atelier pro-viață. Colocviul „Construim împreună…