18 mai 1917 – A trecut la cele veșnice în București, Episcopul Calist Ialomițeanu (din botez Constantin). Urmează cursul inferior la Seminarul „Central” (1875-1879), este numit învățător la Obileștii Vechi-Ilfov (1879-1882), diacon la Biserica „Cu sfinți” din București (1882-1887); cursul superior al Seminarului „Nifon” (1882-1885), apoi Facultatea de Teologie din București (licența 1896). Director al Cancelariei Episcopiei Hușilor (1887-1888), profesor de Religie la gimnaziile din Călărași (1889-1890) și Giurgiu (1890-1896), apoi la Liceele „Sfântul Sava” și „Matei Basarab” din București (1896-1912); preot la Biserica „Delea Nouă” din București (din 1891), președinte al Societății clerului român „Ajutorul” (1896-1912), rămas văduv, la 24 mai 1899 a fost ales Arhiereu cu titlul „Botoșăneanul”, pentru Mitropolia Moldovei, călugărit la Cernica sub numele Calist, apoi hirotonit la Iași (4 iulie 1899); a continuat să rămână în București, ca slujitor la Biserica „Delea Nouă” și profesor de Religie. La 4 februarie 1912, ales episcop al Argeșului, unde a păstorit până la moarte.
Lucrări: Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei (1896); Biserica Delea Nouă-Calist (1903 și 1907); Istoricul Societății clerului român „Ajutorul” (1908); Pe urmele Domnului și ale apostolilor (însemnări de călătorie, 1910), iar în colaborare cu preotul profesor Simeon Popescu a publicat mai multe manuale de Religie pentru clasele liceale.
