170 de ani de la târnosirea bisericii vechi a schitului Troianu din Râmnicu Vâlcea

În Duminica a XVI-a după Rusalii, astăzi, 10 februarie 2013, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie la Schitul Troianu din municipiul Râmnicu Vâlcea. Sărbătoarea a marcat 170 de ani de la târnosirea bisericii vechi a schitului, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, în anul 1843, ctitorită de arhimandritul Hrisantie Penetis de la M-rea Hurezi. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a binecuvântat și lucrările picturii interioare și lucrările de înfrumusețare ce se săvârșesc la noua biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii” din incinta chinoviei râmnicene.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Episcop Emilian a rostit un cuvânt de învățătură, în care a evidențiat sensurile duhovnicești desprinse din pericopa evanghelică citită, în care Sfântul Evanghelist Matei prezintă Pilda talanților spusă de Mântuitorul Iisus Hristos mulțimilor.

„Trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru darurile primite. Sfânta Liturghie este slujba prin excelență în care mulțumim Domnului pentru aceste daruri: «Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate». Deci, aici în Biserică, la Sfânta Liturghie învățăm că darurile le primim de la Dumnezeu și trebuie să le oferim oamenilor și Domnului. Trebuie să fim primitori, receptori și în același timp dăruitori. Așadar, să încercăm să ne situăm prin viața și faptele noatre în categoria slujitorilor care au înmulțit talanții, fiecare după posibilități, cu ajutorul dăruitorului Dumnezeu. Să cultivăm aceste daruri ale Sfintei Treimi și să nu fim invidioși pe cei care sunt mai înzestrați decât noi, pentru că toți suntem fiii lui Dumnezeu.”, a conchis Preasfințitul Părinte după cum ne-a transmis Arhidiacon Ioan Liviu Găman.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite ectenii de pomenire pentru ctitorii, stareții, viețuitorii, închinătorii și binefăcătorii acestui schit, adormiți întru Domnul.

La final, Părintele Ierarh a apreciat activitatea Părintelui Arhimandrit Sava Pleșa, starețul schitului vâlcean, care într-o perioadă scurtă de timp a construit o nouă biserică pentru complexul monahal de la Troianu, astăzi la stadiul de pictură.

La eveniment au participa monahi de la mănăstirile vâlcene și numeroși credincioși din municipiul Râmnicu Vâlcea.

Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, datând din secolul al XVIII-lea și casa stăreției au fost refăcute de Hrisant Penetis (Hurezeanul), egumenul Mănăstirii Hurezi, între anii 1840 și 1843, ca metoh al Mănăstirii Hurezi, pe un teren al acestuia, invecinat cu proprietatea Mănăstirii Bistrița. Întregul teren din zonă, cu mult mai mare decât cel pe care se află complexul monahal de astăzi, a aparținut celor două mănăstiri vâlcene.

În vara și toamna anului 1848, cu asentimentul autorităților eclesiastice, aici s-a aflat comandamentul militar al armatei de panduri și voluntari condusă de generalul Gheorghe Magheru.

La secularizarea averilor mănăstirești, efectuată prin legea din 1864, schitul Troianu a fost trecut în proprietatea statului, devenind metoh al Mănăstirii Hurezi. Ulterior, din martie 1949 intră în stăpânirea statului comunist.

Până în anul 1972, biserica, turnul clopotniță, casa stăreției și terenul aferent au aparținut de I.A.S. Rm. Vâlcea. Casa stăreției fusese transformată în depozit, foișorul și pridvorul dărâmate, iar biserica devenise grajd pentru vite. Și toate acestea în condițiile în care fostul schit de la Troianu figura din iulie 1966 pe lista monumentelor istorice protejate de stat.

Între anii 1972 și 1975, întregul complex de clădiri a fost restaurat de Comitetul de Cultură și Educație Socialistă Vâlcea. Din 18 octombrie 1973, monumentul istoric a fost transferat în administrarea Muzeului Județean Vâlcea, fiind numit la acea vreme, „Casa Magheru”. După restaurare, aici a fost amenajat Muzeul „General Gheorghe Magheru”. Aflat într-o zonă periferică a orașului, muzeul a avut un flux mic de vizitatori, cu mult sub cheltuielile de salarizare a personalului și de întreținere a clădirilor.

După anul 2002, mănăstirea a fost restaurată cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gherasim, astăzi Arhiepiscopul Râmnicului și purtarea de grijă a părintelui stareț Arhim. Sava Pleșa. Pe 15 iulie 2008, la inițiativa părintelui Arhim. Sava Pleșa, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Gherasim a pus piatra de temelie a noii biserici cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Astăzi, construcția noii biserici este finalizată, în prezent desfășurându-se lucrările de pictură în interior și în exterior. Noua biserică deține și un demisol unde se pot organiza conferințe bisericești, simpozioane, expoziții s-au alte evenimente religioase și culturale. Ctitorii principali care au adus sprijinul la ridicarea acestui sfânt lăcaș sunt preotul Chiril cu soția sa, preoteasa Lidia, și Ana Chiril. Pictura paraclisului de la demisolul bisericii a fost realizată între anii 2010 și 2011, de pictorița Tania Costea din Buzău. Schitul are în prezent nouă viețuitori.

Comentarii Facebook


Știri recente