Vineri se împlinesc 157 de ani de la nașterea lui Elie (Ilie) Cristea la Toplița, în județul Harghita. Acesta avea să devină primul Patriarh al României.
Tânărul Elie s-a călugărit în 1902, a fost ales Episcop al Caransebeșului în 1909, iar în 18 decembrie 1919 a fost ales Mitropolit Primat al României.
Înainte de a deveni arhiereu, s-a implicat în coordonarea construcției Catedralei din Sibiu și în emanciparea culturală a românilor din Transilvania.
Ca episcop, în 1918, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde Transilvania s-a unit cu România.
După Marea Unire, din calitatea de Mitropolit Primat, a devenit principalul susținător al construirii Catedralei Mântuirii Neamului.
De asemenea, a înființat Institutul Biblic și de Misiune, a creat eparhii noi și a contribuit la revitalizarea unor centre episcopale istorice, precum Tomis, Oradea și Cluj.
În 1925, după ce Biserica Ortodoxă Autocefală a României a fost ridicată la rangul de Patriarhie – o consecință firească a unirii românilor în propriul stat unitar național – Mitropolitul Primat Miron Cristea a fost ales Patriarh al României.
Sufletul românilor, făurit de Biserică
Legea de înființare a Patriarhiei a fost adoptată de Senat și Camera Deputaților și promulgată de Regele Ferdinand pe 23 februarie 1925.
„Sunt meritele netrecătoare ale Bisericii noastre din întreg trecutul neamului”, a spus viitorul Patriarh Miron la dezbaterea din Camera Deputaților care a precedat adoptarea legii. „Este glasul unanim al sufletului acestui popor, suflet făurit de Biserica lui.”
„Iar această Biserică nu o formează nici singur clerul ei, nici episcopatul ei și nici capul ei vremelnic, ci adevărata Biserică este Biserica cea vie, adică mulțimea cea mare a tuturor credincioșilor ei”, a continuat el.
„Deci, cinstea mare, de care mă faceți părtaș prin unanimul și însuflețitul domniilor voastre de vot de astăzi, nu este numai cinstea mea personală, ci este cinstea Bisericii întregi – ca colectivitate – precum și cinstea fiecărui credincios al Bisericii, este și cinstea fiecăruia din domniile voastre, cari reprezentați Națiunea în Parlamentul Țării”.
Un statut democratic al Bisericii
Mitropolitul Primat Miron a fost ales Patriarh în data de 4 februarie 1925. Între anii 1927-1930, a fost membru al regenței, iar în ultimii doi ani ai vieții a fost prim ministru al Guvernului României.
Primul patriarh al României a introdus principiile şaguniene în Statutul Bisericii, adoptat în 1925. Acestea conferă laicilor un rol activ în administrarea treburilor bisericeşti, rol care se păstrează până astăzi, Adunarea Bisericească fiind formată și în prezent din: o treime clerici și 2 treimi laici.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune despre această formulă de reprezentare că este unică în rândul Bisericilor Ortodoxe și că trebuie cunoscută și păstrată cu multă seriozitate.
Exeget eminescian
Primul Patriarh al României a fost și membru al Academiei Române. Este autorul sintagmei „luceafărul poeziei românești”, referitoare la Mihai Eminescu, metaforă pe care a folosit-o în 1895, în lucrarea de doctorat de la Budapesta.
A decedat la Cannes, Franța, în 1939, și a fost înmormântat în Catedrala Patriarhală din București.
În 2025 se împlinesc 140 de ani de când Bisericii Ortodoxe Române i-a fost recunoscut statutul de Biserică Autocefală și 100 de ani de când a fost ridicată la rangul de Patriarhie.
Cu acest prilej, Catedrala Națională va fi sfințită duminică, 26 octombrie 2025, de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române.
Vezi și:
- Pe urmele lui Miron Cristea, Primul Patriarh al României
- Un soi de busuioc cultic primește denumirea „Miron” de Centenarul Patriarhiei Române
Foto credit: Fototeca Ortodoxiei Românești (deschidere articol)
