În data de 5 mai 2025 se împlinesc 150 de ani de la trecerea în veșnicie a celui dintâi Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Române, Nifon Rusailă.
S-a născut în anul 1789, în București, într-o familie de aromâni, primind la botez numele de Nicolae. Tuns în monahism la Mănăstirea Cernica în anul 1809, a fost hirotonit ierodiacon, iar mai târziu ieromonah (1826).
A fost stareț la Mănăstirea Cozia (1839), vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei (1841), fiind hirotonit arhiereu titular cu titlul „Sevastias” pe 24 octombrie 1843. Pentru anumite perioade, a îndeplinit funcțiile de locțiitor de episcop la Râmnic (ianuarie 1848 – septembrie 1850) și, în paralel, locțiitor al scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei (11 august 1849 – 14 septembrie 1850).
În data de 14 septembrie 1850 a fost ales Mitropolit al Ungrovlahiei, fiind întronizat pe 8 octombrie 1850.
Mitropolitul Nifon s-a dovedit a fi un om cu o mare dragoste față de Biserică, de țară și de oamenii acesteia, notează Prof. dr. Dorin Stănescu în Ziarul Lumina.
S-a îngrijit ca oamenii Bisericii să aibă o bună pregătire, iar un exemplu în acest sens este raportul pe care l-a prezentat domnului Țării Românești în martie 1853: „Cea dintâi dorinţă a noastră a fost şi este ca bisericile ţării să se cârmuiască de preoţi bine învăţaţi şi luminaţi de datoriile lor pastorale”.
Autocefalie
Mitropolitul Nifon a fost implicat în procesul de Unire a Principatelor în 1859, îndeplinind funcția de Președinte al Divanului Ad-hoc din București (1857) și al Adunării Elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859).
În timpul păstoririi sale, Biserica Ortodoxă Română a primit statutul de Biserică autocefală, printr-un decret al domnitorului Cuza. Acest statut a fost recunoscut de Patriarhia Ecumenică în anul 1885.
În data de 11 ianuarie 1865, Nifon Rusailă a devenit Mitropolit Primat al României și președinte al Senatului României, iar funcția din urmă arăta prestigiul și recunoașterea pe care clasa politică şi domnitorul le arătau Bisericii și clerului ortodox.
După abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Mitropolitul Primat Nifon a fost mai rezervat în ceea ce privește viața publică.
Înființarea Sfântului Sinod
În anul 1871, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române i-a scris Regelui Carol I despre situația precară spirituală, administrativă și financiară a Bisericii, ajunsă în situația de a avea școlile bisericești închise și mănăstirile pustiite.
În anul 1872 a fost emisă „Legea organică pentru alegerea mitropoliților și episcopilor eparhioți, cum și a constituirii Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române”.
Legea prevedea ca ierarhii să nu mai fie numiți de guvern, ci să fie aleși de membrii Sfântului Sinod (mitropoliții și episcopii eparhioți), arhiereii titulari (adică acei ierarhi fără eparhii care purtau titluri onorifice acordate de Patriarhia Ecumenică pentru eparhii demult dispărute) și deputații și senatorii ortodocși, notează Arhim. Policarp Chițulescu într-un articol publicat în Ziarul Lumina.
Prima ședință a Sfântului Sinod a avut loc în data de 1 mai 1873 sub președinția Mitropolitului Primat Nifon Rusailă. Din acest motiv, sigiliul Sfântului Sinod avea să poarte anul 1873 ca an de înființare, prima sa ședință reprezentând de fapt prima sa activitate.
În data de 5 mai 1875, Mitropolitul Primat Nifon Rusailă a trecut la cele veșnice în București, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Anul 2025
Anul 2025 a fost dedicat de Sfântul Sinod aniversării a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române și a 140 de ani de la obținerea autocefaliei.
În acest context, au fost organizate mai multe evenimente aniversare și a fost proclamată canonizarea celor 16 sfinți mărturisitori din secolul 20 care au suferit în temnițele comuniste.
Sursă foto: Ziarul Lumina
