12 cugetări ale Sfântului Siluan Athonitul despre rugăciune

În contextul „Anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului” am extras din opera Sfântului Siluan Athonitul douăsprezece cugetări despre rugăciune.

Cuviosul Siluan Athonitul, unul dintre Părinții veacului trecut care s-au învrednicit de vederea Luminii Necreate prin practica rugăciunii neîncetate, este cinstit în data de 24 septembrie.


1. Pentru rugăciune ne sunt date bisericile iar în biserici se săvârșesc slujbele după cărțile de slujbă. Nu poți să duci biserica cu tine și să ai întotdeauna cu tine cărți de slujbă, dar rugăciunea inimii este cu putință în toată vremea


2. Cine iubește pe Domnul, acela își aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naște rugăciunea.


3. Sufletul, când se roagă pentru lume, știe mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, știe şi care sunt nevoile oamenilor, și îl doare pentru ei. Rugăciunea curăță mintea şi ea vede mai bine totul.


4. Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat, mărturisește-te cu sinceritate și rugăciunea te va iubi.


5. Dumnezeu dă rugăciune celui ce se roagă. Dar rugăciunea săvârșită din obișnuință, fără zdrobire de inimă pentru păcatele noastre, nu este plăcută Domnului.


6. Fără rugăciune, însă, sufletul nu va rămâne în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine harul Sfântului Duh.


7. Rugăciunea păzește omul de păcat, fiindcă la rugăciune mintea e absorbită de Dumnezeu.


8. Când rugăciunea noastră e primită de Domnul, Duhul lui Dumnezeu Însuși dă mărturie de aceasta în sufletul nostru.


9. Suferințele și primejdiile i-au învățat pe mulți să se roage.


10. Rugăciunea neîncetată este născută din iubire, dar se pierde și moare prin judecăți, vorbe deșarte și neînfrânare.


11. Și eu mi-am dat seama că e ușor să te rogi, căci harul lui Dumnezeu ne ajută. Domnul ne iubește și ne dă să vorbim cu El prin rugăciune.


12.Rugăciunea este cea mai bună lucrare pentru suflet.


Cuviosul Siluan Athonitul a viețuit în Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte Athos unde a făcut ascultare la moara mănăstirii. În ziua de 24 septembrie 1938 a trecut la viața veșnică iar în anul 1987 a fost canonizat de Sfântul sinod al Patriarhiei Ecumenice.

Extrase din Cuviosul Siluan Athonitul „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, Ed. Deisis, Alba-Iulia, 1994.

Foto credit: Basilica.ro / Raluca – Emanuela Ene

Comentarii Facebook


Știri recente