Părintele Sofian Boghiu s-a născut în 7 octombrie 1912 la Cuconeștii Vechi, în județul Bălți, și s-a închinoviat la Schitul Rughi din Soroca în 1926, la o vârstă la care alții încă mai copilăresc.
A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, iar pe 6 august 1939 a fost hirotonit ierodiacon, în catedrala din orașul Bălți. În 1940, a absolvit Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica.
A urmat studiile superioare la București, unde a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase și Teologia la Facultatea de Teologie Ortodoxă.
În 1945 a fost hirotonit ieromonah pe seama mănăstirii Antim din Capitală. În perioada 1950-1958 a fost numit stareț la Mănăstirea Antim, apoi la Plumbuita.
A pictat mai multe biserici bucureștene – turla paraclisului Mănăstirii Antim, Biserica Mănăstirii Radu Vodă și pe cea a Schitului Darvari – dar și lăcașuri de cult ortodoxe din Orientul Mijlociu: Mănăstirea Deir-el Harf din Liban, Catedrala din Homs și biserica din Hama, în Siria.
În anul 1958 a fost condamnat la muncă silnică pentru activitatea desfășurată între anii 1945 și 1950 în cadrul cercului cultural-duhovnicesc „Rugului Aprins”.
După grațierea din 1964, a fost eliberat și a rămas în Mănăstirea Antim până la sfârșitul vieții sale pământești, în 14 septembrie 2002. A avut numeroși ucenici, atrăgându-i în special pe tinerii intelectuali după Revoluția din 1989. Aceasta i-a atras supranumele de Apostolul Bucureștilor.
Își doarme somnul de veci în cimitirul Mănăstirii Căldărușani din județul Ilfov.
„Să împodobești biserici cu icoane frumos gândite și realizate și să faci din sufletele credincioșilor biserici vii, icoane duhovnicești ale faptelor bune, ale dragostei și smereniei, în care să se imprime chipul blând și smerit al lui Hristos”, scria Arhim. Ioanichie Bălan despre „Apostolul Bucureștilor”.
„Să restaurezi icoane vechi prețioase și să restaurezi suflete omenești pentru care S-a jertfit Domnul pe Cruce. Iată vocația și rostul Arhimandritului Sofian pe pământ… Am mai putea adăuga la portretul sau sufletesc blândețea rară care îl caracterizează, modestia, calmul, îndelunga răbdare și cultura teologică acumulată.”
Vezi și:
Foto credit: Public domain
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
