11 martie 1898 – S-a născut în Lăpușata, jud. Vâlcea, Mihai Buxacu. Acesta a fost preot și pedagog. Absolvent al Seminarului „Sf. Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea (1919) și al Facultății de Teologie din București (licențiat în 1924). Obține titlul de doctor în Teologie (1928); studii de specializare în Pedagogie, Catehetică și Omiletică la Facultățile de Teologie catolică și protestantă din Strasbourg (1924-1926) A fost directorul Cancelariei Episcopiei Râmnicului, preot la catedrală și profesor suplinitor la Seminarul „Sf. Nicolae” (1923-1924), profesor de Teologie practică la Academia Teologică din Oradea (1926-1929), în paralel preot la Catedrala episcopală (1927-1929) și consilier cultural tot la Oradea (1928-1929); preot la Biserica „Sf. Elefterie” din București (din 1929 până în 1985), consilier cultural la Arhiepiscopia Bucureștilor (1933-1939), profesor de Religie la Seminarul Pedagogic Universitar din București (1930-1938 și 1942-1944), docent la Facultatea de Teologie din București pentru Catehetică și Omiletică (1936-1938), conferențiar la aceleași discipline (1938-1940 și 1942-1946), profesor agregat de Catehetică (1946-1948), apoi profesor titular de Catehetică și Pedagogie religioasă la Institutul Teologic Universitar din București (1948-1952); din 1952 a rămas doar preot-paroh la Biserica „Sf. Elefterie”, ridicată prin strădaniile sale. Lucrări: Școala catehetică patristică ca bază de orientare pentru actuala școală catehetică. Studiu introductiv în Catehetică ortodoxă (1928), Omilia exegetică biblică. Studiu omiletic (1929); Pedagogia creștină ortodoxă (1935); Spiritul catehezei patristice în școala românească (1937); Conștiința creștină după Catehezele Sf. Chirii, arhiepiscopul Ierusalimului. A trecut la Domnul la 24 mai 1985 în București.
11 martie 1898 – S-a născut în Lăpușata, jud. Vâlcea, Mihai Buxacu
