Profesorul Liviu Stan a făcut studiile liceale la Deva și Lugoj (1920- 1928), Facultatea de Teologie la Cernăuți (1928- 1932), cu licența în 1932 și doctoratul în 1936; studii la Facultatea de Drept din Cernăuți (1930- 1932, neterminate). A fost trimis de mitropolitul Nicolae Bălan pentru studii de specializare în Dreptul bisericesc la Facultățile de Teologie și Drept ale Universității din Atena (1932-1934), la Facultățile de Drept, Teologie ortodoxă și Litere ale Universității din Varșovia (1934 – 1935), la Facultățile de Drept canonic și de Teologie ale Universității Gregoriene din Roma (1935-1936), la Facultățile de Filosofie și Drept ale Universității din Munchen (1936-1937). După întoarcerea de la studii, a fost numit profesor suplinitor de Apologetică și duhovnic la Academia Teologică „Andreiană’ din Sibiu ( 1937- 1938) – profesor suplinitor (1938), apoi titular (1941) la catedra de Drept bisericesc. La 2 decembrie 1948 a fost transferat la Institutul Teologic Universitar din București, la catedra de Drept canonic și Administrație bisericească, unde a funcționat până la pensionare (1 aug. 1972); membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului, un timp consilier în Ministerul Cultelor, protopop, iconom stavrofor (1950), „doctor honoris causa’ al Facultății de Teologie din Tesalonic (1968). A fost delegat al Bisericii Ortodoxe Române la prima Conferință panortodoxă de la Rhodos (1961), la a patra Conferință panortodoxă de la Chambesy (1968), la a patra Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Uppsala (1968) și la alte întuniri interortodoxe sau intercreștine; a conferențiat la diferite Facultăți de Teologie din Grecia și Germania.
A fost unul din cei mai de seamă canoniști ai Ortodoxiei în genere, cu o pregătire deosebită, cunoscător al mai multor limbi moderne. A lăsat o opera canonică și teologică impresionantă, ca volum și calitate, în care a tratat probleme de o mare diversitate: rolul mirenilor în Biserică, autocefalia și autonomia, raporturile Bisericii cu statul, diaspora ortodoxă, canonizarea sfinților, problema unui viitor sinod panortodox, probleme actuale ale Ortodoxiei, ș.a., toate legându-se de nevoile concrete ale vieții bisericești din timpul său.
