Din anul 2013, data de 16 noiembrie marchează Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România. Data a fost aleasă pentru a rememora ziua de 16 noiembrie 1972, când Conferința Generală a UNESCO, organizată la Paris, a adoptat Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural.
Sunt incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO atât valori culturale materiale, precum Bisericile pictate din Bucovina, Mănăstirea Horezu, Bisericile Fortificate din Transilvania sau Cetățile Dacice din Munții Orăștiei, dar și două situri naturale: Pădurile Virgine din Munții Carpați și Delta Dunării.
Patrimoniu material și imaterial
Cele mai noi intrări pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din România sunt minele de la Roșia Montană (2021) și Ansamblul Monumental Brâncuși de la Târgu Jiu (2024).
Recent, au mai fost depuse dosare pentru includerea Catedralei din Curtea de Argeș și a reședințelor regale Peleș, Pelișor și Foișor din Sinaia. Detalii suplimentare pe site-ul UNESCO internațional.
Patrimoniul mondial UNESCO mai include și valori culturale intangibile, cum ar fi meșteșugurile tradiționale sau produsele acestora – respectiv cămașa cu altiță (ia) românească, mărțișorul, ceramica de Horezu, dansul Călușarilor, doina, transhumanța, colindul și scoarța.
Un program UNESCO de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial este inițiativa Tezaure Umane Vii, care recunoaște păstrătorii meșteșugurilor tradiționale în forma și cu mijloacele originale ale acestora nealterate.
Ministerul Culturii din România identifică și recunoaște anual astfel de persoane: țesători, olari, cei care încondeiază ouă de Paști, brodează sau cântă la instrumente tradiționale precum tulnicul sau altele asemenea.
O hartă interactivă a Patrimoniului Mondial UNESCO din România este accesibilă aici.
România și UNESCO
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este una dintre cele 16 agenții specializate din sistemul Organizației Națiunilor Unite (ONU), constituită la 16 noiembrie 1945 de către un număr de 20 de state care au elaborat Constituția acestui organism. România s-a alăturat în 27 iulie 1956.
În cadrul Ministerului Afacerilor Externe funcționează Delegația Permanentă a României pe lângă UNESCO – Paris, condusă de Simona Mirela Miculescu, ambasador extraordinar și plenipotențiar, Delegat Permanent al României la UNESCO.
Delegația asigură legătura dintre UNESCO și instituțiile naționale cu responsabilități directe în problematica protejării patrimoniului: Comisia Națională a României pentru UNESCO, Ministerul Culturii, Institutul Național al Patrimoniului, Comisia Națională Pentru Salvgardarea Patrimoniului Imaterial și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
