Biserica și timpul liturgic au reprezentat pentru Constantin Brâncuși un loc al rugăciunii, de comuniune cu Dumnezeu și cu semenii săi. Opera lui este o continuare a privirii lui Dumnezeu către oameni: „Contemplați lucrările mele până când le vedeți. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut”.
Ziua Națională Constantin Brâncuși este serbată anual în data de 19 februarie, ziua de naștere a marelui sculptor român.
În lucrarea „Brâncuși. Sculptor creștin ortodox”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române scrie:
„Cel căruia Henri Rousseau i-a spus «tu ai transformat anticul în modern», a plecat din România și s-a stabilit în Franţa, unde a beneficiat de o vastă informare asupra istoriei artei și de contacte personale cu artiștii mari din diferite părţi ale lumii, iar expoziţiile sale de la New York și din alte orașe occidentale l-au făcut cunoscut și apreciat”.
„A unit credinţa cu arta, naţionalul cu universalul și efemerul cu eternul. De aceea, Coloana fără sfârșit a operei sale este și Coloana nemuririi sale!”
Începuturi străvechi
Din cele mai vechi timpuri a existat dorința omului de a imita vulturul, care se pierde în albastrul cerului și de a se elibera de „legea gravitațiunii generale”, care-i leagă inima de pământul în care s-a născut.
„Coborâtor al dacilor din Gorj”, după cum îi plăcea să se prezinte, Constantin Brâncuși s-a născut în data de 19 februarie 1876 în satul Hobița, comuna Peștișani, din județul Gorj. Nu întâmplător le spunea prietenilor care-l vizitau la atelierul din Paris, că la el inovația sa coboară din pământ străvechi.
La casa părintească din Hobița se pot vedea numeroase modele săpate în lemnul locuinței strămoșești, care devin elemente de bază în sculpturile de mai târziu. Cu un tată de meserie tâmplar, din primii ani ai copilăriei a rămas fascinat de forme și esențe.
Pe vremea aceea, țăranii trăiau în case construite din lemn, cu pridvor exterior și stâlpi, cu pereții formați din stejari întregi ciopliți cu barda sau rânduiți unii peste alții, îngemânați cu precizie, fără cuie de fier.
Uneltele de meșteșugar atârnate pe peretele văruit, securea, o nicovală, o menghină, masa rotundă și scăunele de lemn sunt ultimele suveniruri românești purtate pe meleagurile pariziene, unde obișnuia să-și invite prietenii în jurul unei mămăligi.
A găsit universul valorilor omului arhaic
În convorbirile lui Mircea Eliade cu Claude – Henri Rocquet, istoricul religiilor spunea despre influențele românești din sculptura părintelui sculpturii moderne:
„Brâncuși nu a copiat creațiile artei populare românești. Dimpotrivă, el s-a dus la izvorul însuși al inspirației acestor țărani români sau greci și a redescoperit această viziune extraordinară a unui om pentru care piatra există, stânca există, cum am spune, într-un fel, hierofanic. El a găsit dinăuntru universul valorilor omului arhaic”.
„Dacă te întorci cu adevărat la izvoare, la rădăcinile care coboară până în neolitic, atunci ești foarte român, sau foarte francez, și totodată foarte universal”.
Nimic nu crește la umbra marilor copaci
După ce absolvă școala de meserii din Craiova, unde învață tâmplăria și sculptura în lemn, și Școala Națională de Arte Frumoase, unde câștigă premii pentru lucrările „Bustul lui Vitellius” și „Capul lui Laocoon”, ia o decizie radicală.
La comanda bustului generalului Carol Davila, Brâncuși refuză să facă modificările cerute de clienți și decide să meargă pe jos până la Paris pentru a-și continua studiile.
Pe drum, Brâncuși s-a îmbolnăvit de pneumonie, fiind internat timp de șase luni într-un spital. După ce s-a recuperat parțial, a mers pe jos până la Langres, iar apoi a luat trenul până la Paris. A ajuns în Franța și a lucrat ca spălător de pahare la taverna Moilard, până să ajungă în atelierul lui Rodin.
,,Aveau să o convertească şi pe Regina Elisabeta/ Carmen Sylva să le susţină demersul, să intervină pe lângă cunoscuţii din cercul lui Rodin, ceea ce dovedeşte că, de vreme ce era nevoie de o asemenea mijlocire regală, era greu de ajuns la titanul de la Meudon, cum era supranumit, după numele localităţii din preajma Parisului unde îşi avea Atelierul-Şcoală”, scrie Victor Crăciun în lucrarea ,,Brâncuși – de la iniţiere la revelaţie”.
Deși Rodin i-a oferit posibilitatea de a fi ucenicul său, Brâncuși a refuzat, afirmând că „nimic nu crește la umbra marilor copaci”, dorind să-și urmeze propriul drum artistic.
Opere importante
Odată cu anul 1907 începe perioada sa de afirmare. În 1910, a început seria Mademoiselle Pogany, muza fiind una din prietenele sale care studia la Paris.
În 1920, Constantin Brâncuși a sculptat prima versiune a Coloanei Infinitului în lemn de stejar. Înălțimea era de 7 metri și 17 centimetri și a sculptat-o în 3 zile pentru un prieten din Paris. Ulterior, în 1938, a construit Coloana Infinitului din fontă și oțel. Aceasta poate fi vizitată în Târgu Jiu, România.
„Monumentul comemorativ Coloana fără sfârșit, care începe cu jumătate de octoedru ieșind din pământ, ca arbore al vieţii umane, și se finalizează cu o altă jumătate de octoedru intrând în cer, ca ofrandă pascală sau dăruire de sine a omului, a fost în mod voit amplasat de Brâncuși nu în faţa bisericii Sfinţii Apostoli Petru și Pavel, ci dincolo de ea, tocmai pentru că numai prin Biserică omul credincios dobândește mântuirea și viaţa veșnică în Hristos”, a scris Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Pe aripile bucuriei primordiale
A fost amendat cu 210 dolari de către vama americană pentru Măiastra, deoarece vameșii au considerat-o piesă industrială, nu o operă de artă. În 2017, o variantă a Măiastrei a fost vândută pentru 27 de milioane dolari.
Ironia acestei povești este că, în urma procesului intentat de Brâncuși pentru recuperarea amenzii, pe care l-a câștigat 3 ani mai târziu, legile pentru importul de opere de artă au fost modificate în SUA.
„Brâncuși a surprins astfel taina relației smerenie-înălțare. Pasărea Măiastră arată că numai întru smerenie, întru receptivitatea căutării și a comuniunii, există o înălțare interioară adevărată”, a scris Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în lucrarea „Brâncuși. Sculptor creștin ortodox”.
„Această viziune spirituală poate avea obârșia sa profundă în cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: «Oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța» (Luca 18, 14)”.
În 1935 a fost însărcinat să realizeze un monument în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, la Târgu Jiu, orașul din apropierea satului său. A acceptat propunerea, iar în 1937 a creat Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor, Masa Tăcerii.
Despre Masa Tăcerii, spre sfârșitul vieţii sale, Brâncuși mărturisea:
„Acum, la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa Tăcerii este o altă nouă Cina cea de taină… Linia Mesei Tăcerii… vă sugerează curbura închisă a cercului, care adună, unește și apropie…”.
Testament
V.G. Paleolog a avut privilegiul de a-l cunoaște pe marele sculptor Constantin Brâncuși, fiind oaspetele său timp de 29 de ani la atelierul acestuia din Impasse Ronsin, nr. 11, în cartierul Montparnasse din Paris.
Împărtășind multe momente de creație și discuții zilnice, uneori în cadrul unor prânzuri sau cine tradiționale, V. G. Paleolog a fost martor la evenimentele din viața lui Brâncuși, pe care le-a expus în mai multe studii și lucrări de cercetare.
După instaurarea regimului comunist, Brâncuși a fost considerat dușman al regimului, iar revenirea sa în România a fost interzisă. În schimb, el a lăsat întreaga sa operă statului român prin testament, dar aceasta a fost acceptată de Franța și poate fi admirată la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris.
Inedite despre sculptura lui Brâncuși
- Constantin Brâncuși a desființat fața și spatele sculpturii.
- A creat conceptul luminii ieșite din sculptură, fără umbre.
- A recuperat sculptura ca parte din sculptura ca întreg. Semnificativă
- Opera sa este funerară și recuperează protofolclorul românesc.
- Opera sa nu are istorie, este atemporală, fiind legată de veșnicie.
- Opera sa nu ocupă un loc în spațiu, fiind o revelație care ordonează spațiul și timpul.
- Opera sa este o modelare a formelor divine in lumea manifestării materiale.
- Opera sa constă în dematerializarea lumii.
Brâncuși a fost consacrat de mari personalități precum: Guillaume Apollinaire, Hans Arp, Paul Morand, Jacques Lassaigne, Ezra Pound până la Carl Sandburg, James Joyce, Jean Cassou, Henry Moore, Vera Muhina, Man Rey. Dar și de scriitori români și artiști ca Tudor Arghezi, Nicolae Iorga, Tristan Tzara, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Marcel Iancu, V.G. Paleolog, Dumitru Velea.
Foto credit: Radio Renașterea
