La a 29-a aniversare a Zilei Internaționale a Tineretului Ortodox, Basilica.ro a invitat tineri implicați în organizații de tineret din țară să transmită gândurile lor despre tinerețe și credință. Principalele mesaje care se desprind sunt chemarea la o viață plină de sens, la comuniune și solidaritate, la mărturisirea credinței prin propria viață și la protejarea, prin implicare și sprijin, a vieții copiilor nenăscuți.
Înfățișăm mai jos gândurile celor 11 tineri care ne-au răspuns.
Mircea Răzvan-Petru, ASCOR Alba Iulia: Suntem liberi când slujim
„Iar a se îngriji peste măsură de tunsori și veșminte este fie treaba unui nefericit, ori a unui răzvrătit.” (Diogene)
Pe tinerii generației de azi Biserica trebuie să îi responsabilizeze, să îi pregătească să devină super-eroii ei, numiți în termeni teologici – sfinți. Biserica e cea care trebuie să-i ajute să înțeleagă că o viață petrecută în afara zidurilor Bisericii e puerilă, propunându-le fără reproș tema profundă care demonstrează că probele și ispitele sunt cele care pun la încercare și dovedesc calitatea sfințeniei.
Care este această temă? Tema slujirii.
Sunt multe feluri de a sluji, dar modelul Mântuitorului Hristos reprezintă un etalon pentru fiecare creștin. Creștinul reprezintă un paradox, pentru că poate sluji și totuși să rămână liber. Bucuria acestei slujiri care conferă libertate vine dintr-un soi de povățuire tainică, promisă și manifestată de Dumnezeu asupra celor care au cunoscut Adevărul, și care i-a făcut liberi. Ura comprimă spațiul. De-asta tânărul creștinul devenind vas purtător de dragoste, se bucură de un întins tablou, întreținut de cele mai frumoase stări sufletești.
Adevărul reiese din confruntare, iar cei care slujesc Adevărului spun lucrurilor pe nume, asemenea lui Hristos, fără să uziteze de nuanțe care să ascundă uneori asprimea acestui adevăr. Adevărul devine susceptibil în momentul în care cuvintele care îl propovăduiesc nu devin viață.
Tânărul creștin e nevoit să folosească realitatea ca avanpost înaintea spațiului în care conștiința lui transcende. O realitate în care răul face ca binele să fie plăcut. Așadar, binele îmblânzește. Dar, pentru a face binele, tânărul creștin trebuie să fie mereu în mișcare. De asemenea, binele nu poate fi făcut într-un mod tangențial și superficial, doar de suprafață, ci necesită o implicare emoțională profundă. Binele pretinde o deschidere în care nu e necesar curajul, pentru că aceasta e o pornire firească pentru un creștin care a înțeles esența iubirii.
În măsura în care Adevărul întreține binele, acesta din urmă este caracterizat prin frumos. Frumusețea are o strânsă legătură cu veșnicia. Binele e frumos, iar prin facerea de bine ne câștigăm veșnicia. „Frumusețea nu-i decât făgăduința fericirii” spunea Baudelaire. Așadar, fiți frumoși în toate.
Asociația Studenților Creştini Ortodocși Români (ASCOR) a fost înființată în 1990 cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Are caracter naţional, cu filiale în toate centrele universitare din ţară. Are ca scop implicarea tinerilor în viaţa Bisericii. ASCOR Alba Iulia are pagină de Facebook, la fel ca și celelalte filiale, printre care și ASCOR Iași, ASCOR Cluj-Napoca, ASCOR Oradea.
Iuliana Pîrvu, voluntar SOPS, Iași: Tinerețea e o invitație la a trăi cu sens
Poate că ziua de astăzi e un bun prilej de a ne aminti că, între diferitele daruri pe care Dumnezeu le-a dat fiecăruia dintre noi există unul foarte valoros: darul tinereții. Sunt momente în care ne dorim să rămânem mereu tineri și să ne bucurăm de roadele acestei frumoase perioade.
Uneori ne folosim prea puțin de darul acesta, iar alteori îl resimțim ca pe o povară. Asta pentru că pe lângă bucuria, entuziasmul, curajul și avântul caracteristic tinereții, noi, tinerii, ne confruntăm cu tot felul de provocări.
Vestea bună este că acestea pot fi depășite. În jurul nostru, dar mai cu seamă în ortodoxie, avem foarte multe modele de tineri care au făcut față vânturilor potrivnice din lumea aceasta, care au valorificat cum se cuvine darul tinereții și, astfel, s-au învrednicit de alte mari daruri, unii dintre ei chiar de darul sfințeniei.
Pe lângă faptul că Ziua Internațională a Tineretului Ortodox este un prilej de bucurie, cred că aceasta ne oferă contextul prielnic ca fiecare dintre noi să-și pună câteva întrebări: Ce înseamnă a fi, cu adevărat, tânăr? Ce fac eu, ca tânăr ortodox, ca să pun în valoare darul tinereții dat de Dumnezeu?
Nu cred că e de-ajuns să ai 15, 18, 25 sau 30 de ani ca să te poți numi cu adevărat tânăr. Tinerețea nu înseamnă doar o vârstă cronologică, nu se restrânge doar la simpla tentativă de a te distra la maximum. Cred că tinerețea e o invitație la a trăi cu sens, la a răspândi în jur lumină. Cu atât mai mult, noi, tinerii ortodocși, avem o mare responsabilitate față de „icoana tinereții”. Să ne îngrijim de ea!
A fi tânăr înseamnă să dispui de un potențial enorm. Noi, tinerii, suntem capabili să înfăptuim multe lucruri mărețe. Și, atunci când ne descurajăm, cred că ar fi bine să avem în vedere următorul lucru: chiar și cele mai mici fapte, care par neînsemnate, pot aduce roadele cele mai alese, asta dacă noi le săvârșim pentru dragostea lui Dumnezeu.
E foarte important ca lucrurile pe care le facem să nu fie lipsite de fond, de esență, adică de conlucrarea cu Dumnezeu. Și, totodată, să fim conștienți de faptul că puterea exemplului personal și solidaritatea de acțiune în a face binele pot fi o mare șansă de a schimba lucrurile în bine.
În sfârșit, dintr-un suflet tânăr, aș vrea să mai transmit un gând pentru toate sufletele tinere. E o idee pe care o avem mereu în vedere în cadrul proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet” (SOPS): binele este o alegere care poate fi mereu făcută. M-aș bucura ca această idee să fie îmbrățișată de cât mai mulți tineri.
La mulți ani tinerilor ortodocși de pretutindeni!
Spune-mi o poveste pentru suflet (SOPS) este un proiect de educație caracterială prin intermediul poveștilor. În cadrul acestui proiect, s-au desfășurat peste 200 de ateliere de povești în țară și în străinătate și peste 1300 de copii din opt țări au înscris creațiile lor literare și de artă plastică la concursurile lunare SOPS.
Andrei Chețan, ASCOR Cluj-Napoca: A fi tânăr este un dar și o responsabilitate
Tinerețea, ca de altfel și celelalte perioade ale vieții, este un mare dar dumnezeiesc, un talant care ne poate prilejui o îmbogățire nu atât în cele pământești și efemere, ci o cale de a dobândi o îndrăznire mai mare către Dumnezeu, acel tip de familiaritate care nu presupune o obrăznicie, este vorba de acea familiaritate a fiului, a copilului lui Dumnezeu care ne poate deschide orizonturi care transcend orizontala acestei lumi.
A fi tânăr este un dar, însă precum toate darurile oferite de Dumnezeu este și o mare responsabilitate. Într-adevăr, este o perioadă a incertitudinilor, a întrebărilor, a căutărilor, a lămuririi propriei ființe și a lumii, este o perioadă când ușor poți rătăci pe drumuri lăturalnice și spinoase.
Ne aflăm într-un stadiu adamic al omului când odată cu maturizarea noastră fizică ne apropiem și de o anumită maturizare a înțelegerii, însă și când suntem foarte influențabili la vocile străine. Este o etapă când toate ne par a fi frumoase, fascinante și ademenitoare, este perioada când mai abitir diavolul încearcă să-l deturneze pe tânăr conducându-l spre „fântâni sparte care nu pot ține apa” (Ieremia 2, 13), întrucât știe că acum se realizează conturarea personalității, credințelor și principiilor noastre pentru aproape tot restul vieții.
Dar este și momentul când sufletul este mult mai permeabil susurului lin al glasului dumnezeiesc, acum ne aflăm în momentul când avem șansa să vedem limpede cristalinul Cer, până când încă nu dau buzna hoardele de nori ai păcatelor și grijilor vieții. Acum Îl putem vedea pe Dumnezeu nu ca printr-un văl, nelămurit și difuz precum oarecând Moise în munte, ci avem șansa să aplecăm urechea pe pieptul Domnului, asemeni tânărului apostolul Ioan, și să ascultăm ritmul veșnicei Iubiri.
Dar cum să nu te împleticești pe toate aceste drumuri care ni se aștern înainte? Cum să găsești echilibrul și să nu cazi în deznădejde și derizoriu? Calea este una. Iar ea nu este o cale străină, ci este însăși calea pe care a pășit Domnul Iisus Hristos, este calea Evangheliei.
Este vorba despre asumarea unui concepții creștine asupra vieții, precum ar spune Părintele Arsenie Boca. Asumarea unei vieți hristice, căci aceasta înseamnă în esență a fi creștin: împlinirea asemănării cu Hristos.
Nu este imposibil, Dumnezeu nu ne-a poruncit imposibilul, cât de nedrept ar fi să ne lase porunci imposibil de împlinit, și chiar dacă ar părea imposibil de împlinit cuvântul lui Dumnezeu, taina tocmai aici se găsește: că vine El Însuși și împlinește în noi ceea ce nouă ne este cu neputință.
Înseamnă că este necesar să calci pe urmele așternute de Hristos și de Părinții Bisericii, înseamnă să asumi o morală creștină, să împlinești poruncile Domnului, care nu sunt mofturile unui stăpân crud și aspru, ci sunt niște condiții necesare pentru trăirea libertății depline și a fericirii, să ai o viață liturgică, să ai un duhovnic, să te spovedești și să te împărtășești cu regularitate, căci Trupul și Sângele lui Hristos îți vor oferi Viață: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veșnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54). Inima ta va bate la unison cu inima Domnului, iar atunci vei începe să cunoști: „că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (I Ioan 1, 5).
Vei începe să cunoști Libertatea și cât de puțin a însemnat tot ceea ce tu considerai până atunci ca fiind valoare spirituală, culturală sau de orice alt fel, tot ce părea indispensabil și esențial pentru viața ta, atunci vei începe să cunoști Calea. Da, nu te voi minți spunându-ți că este lină, fără încercări și lipsită de griji, nu…
Dar cât de dulce este fiecare pas izbutit pe ea! Cât plin de sens și bucurie! Și încet, încet, aproape pe nesimțite, în ființa ta va începe a avea loc o preschimbare:
„blândețea candelei îi arde
în inima
ce nu mai știe
nimic asemeni, în iubire, pe pământ
știu, vom muri
dar câtă splendoare!”
(Daniel Turcea)
Valentina Doliș, Studenți pentru Viață București: Haideți să dăruim dragoste!
La împlinirea a 30 de ani de la instaurarea Zilei Internaționale a Tineretului Ortodox, gândurile care îmi trec în minte sunt despre dragoste, jertfelnicie, credință, bărbăție, curaj. Hristos este cel mai convingător exemplu pe care noi îl putem urma, El este lumina vie, călăuzitoare în haosul care poate pune stăpânire ușor pe tânăra generație.
O sfântă afirma că „adevărata înțelepciune nu stă în însușirea de cunoștințe, ci în dreapta lor întrebuințare în slujba binelui”.
Cu adevărat, pilda noastră de viețuire, a tinerilor, să nu fie simpla acumulare de cunoștințe, pe care le aflăm cu ușurință, ci prin acestea să săvârșim lucrarea a tot ce este bun, mai ales în ajutorul semenilor noștri, iar faptele noastre să fie spre folosul și învățătura celor care încă nu cunosc frumusețea și taina vieții în Dumnezeu.
Apoi, este important să fim conștienți de cine suntem cu adevărat, care sunt principiile după care ne ghidăm, pentru a nu fi în bătaia vântului atunci când alții încearcă să ne descurajeze de la drumul pe care Dumnezeu L-a pus în calea noastră.
Între faptele care întrețin bucuria vieții, cred că tinerii ar fi bine să se preocupe în mod special de problematica pro-viață: ce înseamnă criza de sarcină, cum pot ajuta o femeie care se află într-o astfel de situație, pentru că doar așa vom putea să promovăm firescul și să susținem viața încă din primele secunde de la concepție. O inimă care bate are nevoie de multe inimi să ajute!
Să conștientizăm că avem pe conștiință, ca popor, peste 20 de milioane de suflete ale copiilor nevinovați, care nu au avut șansa de a se naște în locul unde i-a trimis Dumnezeu.
Haideți să luptăm pentru ceea ce este firesc, să fim alături de cele care au zămislit în pântece un suflet, dar care în inima lor au teamă și confuzie! Haideți să dăruim dragoste!
Studenți pentru Viață (SPV) este o organizație a studenților pro-viață cu filiale independente prezente în centrele universitare. Își propune să educe și să informeze tinerii cu privire la problematica pro-viață, să promoveze protejarea vieții începând de la concepție și până la moartea naturală și să ofere sprijin tinerelor în criză de sarcină.
Alexandru Boboc, ASTO, București: Să nu uităm jertfa înaintașilor
Tinerețea este un timp al frumuseții și al curăției dar mai ales un timp al împrietenirii cu cel care Își dorește să ne fie cel mai de nădejde prieten, Mântuitorul Hristos. Un timp al descoperiri sinelui, o clipă suspendată în veșnicia iubirii dumnezeiești ce ne face veșnic tineri în Iisus Hristos.
Astăzi, mai mult ca oricând tinerii ortodocși reprezintă unul din batalioanele cele mai importante în armata de foc a Bisericii în contextul unei nevoi tot mai acute de afirmare a prezenței reale a Mântuitorului Hristos în mijlocul nostru, a celor care începem să descoperim viața așa cum este ea, cu urcușuri și coborâșuri, cu încercări dar și reușite, a celor care înfruntăm valurile ispitelor cu pieptul plin de naivitate copilărească dar și credință sinceră.
Noi suntem cei care avem datoria de a nu uita de jertfa antecesorilor noștri, căci, așa cum spunea Nicolae Iorga: „Cine uită nu merită”!
Tinerețea noastră este ocazia ce ni se oferă să strigăm din adânc de inimă că sângele vărsat de mucenicii și martirii noștri nu a fost în van, și de a conștientiza că pământul țării noastre este îmbibat de sângele lor, a celor care și-au închinat viața făuririi unui nou orizont pentru viața noastră, a celor care au ales să fie stâlpi ai conștiinței neamului nostru.
Avem ocazia unică de a schimba configurația lumii actuale începând cu noi înșine, începând cu propria noastră viață.
În Iisus Hristos trebuie să se considere tânăr tot omul care nu uită, care speră, care nădăjduiește și care iubește. În Iisus Hristos cu toții devenim transcendenți, devenim asemenea Lui.
Asociația Studenților Teologi Ortodocși (ASTO) este organizația studenților Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București. Membrii ASTO sunt implicați în acțiuni culturale și caritabile și se implică voluntar în susținerea activităților Arhiepiscopiei Bucureștilor, cum ar fi hramurile Catedralei Patriarhale, sfințirea Catedralei Naționale, Întâlnirea Tineretului Ortodox de la București (ITO 2016).
Ecaterina Ambrosi, ATOR Iași: În comuniune se fac cele mai frumoase lucruri
Uneori tinerii uită cât de binecuvântați sunt că s-au născut, că trăiesc și se pot bucura de momentele frumoase și de oamenii care îi înconjoară.
Cred că cea mai bună modalitate prin care le putem mulțumi lui Dumnezeu, părinților și înaintașilor noștri pentru faptul că existăm este aceea de a trăi frumos. Iar acest lucru nu îl putem face singuri, ci doar alături de ceilalți.
În societate este mereu promovat individualismul, ca fiecare să își vadă de treaba lui și să ajungă acolo unde își dorește, însă cred că generația noastră de tineri este capabilă să arate că în comuniune cu ceilalți se fac cele mai frumoase și folositoare lucruri; că ajutând pe cei în nevoie, apărând Viața și Ortodoxia, fiecare va ajunge acolo unde trebuie și unde îi este lui folositor.
Asociația Tineretul Ortodox Român (ATOR) Iași este o organizație de tineret care promovează credința și spiritualitatea ortodoxă în plan local prin implicare activă și construire de comunități ale tinerilor.
Iulian Tomeac, ASCOR Iași: Viața Bisericii presupune implicare activă
De Ziua Internațională a Tineretului Ortodox, ne reamintim că participarea la viața Bisericii presupune o implicare activă, pe toate planurile.
Prin acțiunile de voluntariat, spre exemplu, tinerii își pot pune în lucrare darurile primite de la Dumnezeu, își pot face prietenii de calitate, pe temelia puternică a credinței, și pot aduce o contribuție în comunitățile din care fac parte.
Acesta este gândul meu: Ești tânăr? Implică-te, crede, citește! Acum este timpul!
Emilia Ciobanu, Studenți pentru Viață Iași: Să ocrotim copiii nenăscuți – fiecare poate ajunge la sfințenie
Astăzi este Ziua Internațională a Tineretului Ortodox, nu a tânărului ortodox, deci este ziua noastră, a unei comunități, a tinerilor din Biserica Ortodoxă.
După cum, într-o familie, frații mai mari se îngrijesc de cei mai mici, cred că și noi, tinerii, avem datoria de a purta de grijă de cei mai vulnerabili dintre noi. Și oare cine are cea mai mare nevoie de ocrotire și ajutor din partea noastă dacă nu copiii născuți și nenăscuți?
Ortodoxia este mai mult decât o religie pe care o primim drept moștenire sau pe care o alegem. Ortodoxia este apogeul trăirii noastre ca ființe umane, este firescul de a trăi viața, după cum spune și părintele Rafail Noica: „Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esența Ortodoxiei este firea omului”.
De aceea, îi îndemn pe tineri să ocrotească viața umană în orice stadiul al ei, întrucât fiecare om ce a luat ființă poate ajunge la finalitatea firească spre care suntem chemați să ne îndreptăm: sfințenia.
Înscrierea în Studenți pentru Viață Iași se poate face accesând acest formular.
Dalia Ilea, ASCOR Oradea: Venim în lume pentru a împărtăși și propovădui iubirea
După cum bine știm, ne apropiem cu pași repezi de luna martie. O lună în care, mai mult ca niciodată este celebrată viața, cea mai mare binecuvântare dăruită de Preabunul Dumnezeu. Luna martie, debutează cu ziua femeii. Femeia, icoană vieții bărbatului, prin nașterea de prunci dă mâna, în mod tainic, cu Dumnezeu.
Fiind creați din iubire, venim în lume pentru a împărtăși și propovădui iubirea. Precum Dumnezeu este un izvor nesecat de iubire, tot așa este și o mamă. Cu fiecare nou-născut venit în lume, un înger coboară pe pământ.
Din păcate, traversăm cu toții o perioadă grea și tulbure pentru omenire. Totul pare atât de incert, de fără speranță, dar totodată totul e în mâna lui Hristos. Precum stâncile nu se lasă doborâte de vântul puternic, tot așa și noi, trebuie să răzbim în fața tuturor „vijeliilor”, „furtunilor” care urmează să vină, cu îngăduința lui Dumnezeu.
Fapt pentru care, dragă tinere, te îndemn să-ți așezi rațiunea în gând, credința adânc în suflet și, cu avântul tinereții, având toate aceste unelte, să-ți faci visuri mărețe.
Într-o lume zdruncinată din toate părțile, echilibrul e cheia izbândei.
Anita Radics, ATOR Banatul de Munte: La mulți ani responsabili, curați și mărturisitori!
Suntem chemați să fim lumină într-o mare de întuneric. Nu ne numim ortodocși grație întâmplării de a ne fi născut într-un asemenea popor, ci datorită rânduielii și alegerii de a răspunde de Calea Dreptății în lume și datorită călătorilor pe care ai misiunea să-i duci pe drumul cel drept.
La mulți ani, tineri ortodocși de pretutindeni!
De când „a fi ortodox” mă definește mai mult decât propriul nume sau decât însăși firea mea – și de când am și conștientizat asta – tot ce înseamnă trăire, pentru mine, se întâmplă la un nivel mai înalt, mai aprins, mai intens și mai cuprinzător.
Am înțeles că a fi tânăr ortodox nu înseamnă o listă de stereotipuri în care tu, ca și suflet, te încadrezi cu supunere și cu teama constantă de a nu ieși din rândurile ei strânse. Unii, da, așa cred despre noi, văzându-ne închiși și rigizi.
Dar sunt fericită, bunii mei prieteni, să le putem arăta, prin toată viața noastră, frumusețea autentică a tinereții ortodoxe și tăria de a fi ostaș al lui Hristos, în acest popor atât de binecuvântat și la fel de mult încercat.
Misiune și curăție – aș spune că am auzit cu toții despre acestea două. Ce pot fi ele? Pentru mine, însăși cununa tinereții.
Să știi că nu ești nicicând mai misionar și mai mult mărturisitor, decât acum, în anii tăi tineri, când, prin curajul de a te avânta în fața mulțimii ce zace în întuneric, mărturisești cu cuvântul Adevărul ce se vrea ținut ascuns sub obroc și nu ți-e frică de războiul ce se poate îndrepta împotriva ta dinspre semenii tăi la fel de tineri, dar poate fără un orizont.
Pășim prin timpuri de cernere și de mărturisire. În toate vremurile a fost nevoie de mărturisitori și, tocmai din acest motiv, asumă-ți asta, ia de mână privilegiul de a purta lupta cea bună și binecuvântarea de a te ști veșnic și ieși în lume să te faci lumină.
Nu prin chin, ci prin iubire, prin însăși viața ta care, asemenea inimii, trebuie să fie curată. Nimic nu poate aduce mai multă lumină în lume, decât o inimă curată, în care intră toată iubirea lumii de a propovădui și de a culege, pe drum, alți mici mărturisitori care au devenit astfel, luând aminte la inima ta.
Suntem la începutul unui nou an, iar dorința mea pentru noi, toți frații tineri ortodocși, este ca, la finalul său, să putem să privim în urmă cu recunoștința că am scânteiat, în mărturisirea vieții noastre creștinești, muguri de dragoste și de schimbare, nu în întreaga lume, ci fiecare, acolo unde se află.
Știu că fiecare tânăr ortodox mărturisitor, la început de nou an civil, conturează atent, pe harta lumii sale, drumul pe care să îl parcurgă sufletul său, în acest răstimp. Invitația mea, iată, este ne a ne așeza sufletele în mijlocul oamenilor și de a le pune să emane. Atât. Apoi, la finalul ei, să privim – ce de lumină!
La mulți ani, tineri creștin-ortodocși! Dar nu orice fel de ani – ani cu sens, ani responsabili, curați și mărturisitori!
Asociația Tinerilor Ortodocși din Banatul de Munte (ATOR Banatul de Munte) folosește metodele educației nonformale pentru a crea comunități de tineri bazate pe valorile creștine. Tinerii învață unii de la ceilalți să dezvolte proiecte comunitare în vestul țării.
Diana-Maria Biciușcă, ASCOR Suceava: Toate trebuie făcute întru Adevăr
„Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția.” (I Timotei 4: 12)
Tânărul în cetate este principala forță a societății, întrucât, precum eonii, forțele sale încă necreate, potențialul său încă nevalorificat, așteptată oportunitatea ideală de a se manifesta. Și unde poate fi mai frumos arătată toată verva aceasta curată și neîncepută decât în Biserică?
Căci din Biserică, locul unde nu doar buzele se roagă, ci însuși sufletul, a plecat toată viața spirituală și duhovnicească a universului românesc, limba, scriitura, modul de gândi și de a trăi. Pentru aceasta trebuie să ne apărăm Biserica nu doar pentru credință, ci pentru apartenența noastră la un mod de a fi dezvoltat cu mână de Dumnezeu și de sfinți.
„Sfântul Preacurat al versului românesc”, așa cum era denumit Mihai Eminescu de către Tudor Arghezi, ne atrăgea atenția la faptul că, dacă cinvea va defăima Templul lui Dumnezeu, „poate fi cosmopolit, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e”.
Astfel, dacă tinerii nu au memorie și nu păstrează credința străbunilor, atunci zadarnice și faptele lor, fiindcă pierd eternizarea. Întru toate ale lor trebuie căutat Adevărul sau, pentru cei ce nu se clatină în credință, toate trebuie făcute întru Adevăr.
Pentru a fi în Adevăr mai este nevoie de frica de Dumnezeu și de curajul în fața lumii așa cum releva fostul deținut politic, Ioan Ianolide: „Frica de Dumnezeu este paza libertății, iar frica de lume este ușa robiei. Frica de lume supune lumii, iar lumea îl degradează pe om, pe când frica de Dumnezeu supune lui Dumnezeu iar Dumnezeu îl eliberează, îl desăvârșește și-l face pe om stăpân în lume”.
Un om tulburat, copleșit de vești, de necazuri, de gălăgia lumii, nu poate fi liber și de aceea mă întreb: cum își poate afirma omul demnitatea sa altfel decât în libertate?
Față de un tânăr obișnuit, tânărul ortodox se deosebește și trebuie să se deosebească prin natura aspirațiilor sale de a deveni om desăvârșit după pilda sfinților, mai mult, după cum Iisus Hristos Omul este.
El are atribute pe care cei din mreaja lumii acesteia nu le pot dobândi de fel, precum iubirea care oferă libertate, lumina care dezvăluie Adevărul și curajul care oferă mărturisirea cea de folos. Cu toate acestea, trebuie să caute la izvoarele creștinismului permanent, atât din dor pentru Dumnezeu, dar și pentru a spori în cele bune.
Citirea Sfintei Scripturi, a Sfinților Părinți, a Psalmilor, trebuie să fie cu regularitate, fiindcă înțelesurile sunt mai dulci decât fagurii de miere, și dacă nu sunt desprinse din cărțile sfinte, filosofia veacului acestuia nu le poate dezvălui.
Importantă mai este atât participarea la slujbele Bisericii și la viața promovată de aceasta prin sfintele taine, cât și menținerea unui dialog permanent între tineri și îndrumători duhovnicești, acesta fiind lesne de realizat prin asociațiile de tineri ortodocși.
Cât de plăcuți trebuie să fie tinerii călăuziți, care au valori nestrămutate și care se dezvoltă între zidurile Cetății lui Dumnzeu! Ei răsar precum ghioceii în vremuri tulburi și nu deznădăjduiesc odată cu „teroarea istoriei” (Mircea Eliade), pentru că ea va fi întotdeauna împotrivitoare creștinilor care lucrează cu eternitatea.
Cred cu tărie că pentru cel în floarea vârstei este întotdeauna timpul, timpul să arate lumii întregi cum trăiește, cum învață, cum devine cine trebuie să fie, iar creștinul știe cu siguranță că scopul ultim este dobândirea Duhului Sfânt (Sfântul Serafim de Sarov), mântuirea lumii și a sinelui.
Așadar, aceștia să iasă cu tărie la misiunea pentru care au fost trimiși, fără amânare, fără lașitate, întrucât a fi tânăr ortodox este o înainte-încununare de care trebuie să se facă vrednici în fiecare secundă.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu (deschidere – depunerea Candelei Aniversare pe mormântul Sf. Ștefan cel Mare la Serbarea de la Putna 2021)
