La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viața și Acatistul Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici (București, 2013, 56p. – ISBN 978-973-616-278-7), în noua colecție de „Acatiste și Vieți de Sfinți”, după cum informează Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.
Sfântul Irodion s-a născut în anul 1821 la București, primind la botez numele de Ioan. A primit de mic o educație aleasă de la părinții săi, alături de bunele deprinderi creștine.
Pe atunci, în apropierea Bucureștiului, la mănăstirea Cernica, sporea sub povățuirea Sfântului stareț Gheorghe, ucenic al Sfântului Paisie de la Neamț, lucrarea duhovnicească a rugăciunii și ascultării, rânduială continuată de Sfântul stareț Calinic, viitorul episcop al Râmnicului. Tânărul Ioan, auzind de faima vieții duhovnicești de acolo, la vârsta de 22 ani, după ce a cerut binecuvântare de la părinții săi trupești și s-a retras la mănăstirea Cernica, sub îndrumarea starețului Calinic. Aici, tânărul frate a fost supus la toate încercările și în scurt timp a trecut prin toate ascultările, răbdând cu multă bărbăție ispitele.
Fericitul dormea doar câte trei-patru ore pe noapte, iar restul timpului îl petrecea în rugăciune și metanii. Era nelipsit de la toate slujbele din biserică, la care participa cu multă bucurie duhovnicească, iar pe buzele lui era permanent rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.
În anul 1846 a fost tuns în monahism cu numele de Irodion și hirotonit diacon, apoi, la scurt timp, preot, potrivit hotărârii starețului său, Sfântul Calinic. După hirotonie, fericitul ieromonah Irodion s-a nevoit și mai mult în post, rugăciune și metanii, așa încât ridicarea sa în vrednicia preoțească n-a schimbat cu nimic felul de viață al Cuviosului, ba mai mult, el a sporit în smerenie față de toți.
În anul 1850, Sfântul stareț Calinic, la stăruința voievodului Barbu Știrbei, a primit alegerea sa ca episcop al Eparhiei Râmnicului. Cu multe lacrimi, vrednicul stareț a părăsit obștea de la Cernica, luând cu sine câțiva părinți pentru a-i fi de ajutor în rânduirea Episcopiei Râmnicului. Printre părinții care l-au însoțit a fost și Cuviosul Irodion, pe care l-a numit eclesiarh la Schitul Lainici, în anul 1851, când l-a și hirotesit protosinghel. La scurt timp după această dată, Sfântul Calinic îl va numi pe protosinghelul Irodion egumen al acestui schit, unde va rămâne până la sfârșitul vieții sale.
De îndată ce fericitul a ajuns egumen, cu mai multă râvnă a trecut la nevoințe și mai mari. Pentru el, cu cât erau mai mari răspunderile înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, cu atât trebuia sporită și nevoința. Prea milostivul Dumnezeu, văzând astfel cugetarea și osteneala Cuviosului, revărsa în inima lui daruri duhovnicești negrăite. Dar cum diavolul, vrăjmașul de totdeauna al neamului omenesc, n-a putut răbda smerenia și nevoințele Cuviosului Irodion, nu l-a lipsit de săgețile sale înveninate. Așa că vrăjmașul a intrat în inima unor frați din mănăstire și i-a provocat fericitului multă amărăciune. Acestor răzvrătiți li s-au adăugat și unii mireni, urmașii ctitorilor de altădată ai schitului, care râvneau să conducă obștea după bunul lor plac. De aceea, Cuviosul a fost îndepărtat de la conducere o vreme. Dar, fiind chemat înapoi, Dumnezeu l-a slăvit cu numeroase daruri duhovnicești.
În scurt timp Schitul Lainici a ajuns prin grija Cuviosului Irodion la cea mai numeroasă obște din Oltenia, întrecând chiar mănăstiri mari și vechi. Faima fericitului era din ce în ce mai mare, astfel încât însuși Sfântul Ierarh Calinic, Episcopul Râmnicului, murindu-i duhovnicul, s-a hotărât să-l ia ca părinte duhovnicesc pe Cuviosul Irodion, cu toate că era mult mai tânăr decât el și îi fusese ucenic. Cu adevărat, mare dar avea Părintele Irodion, căci toți care veneau la el își găseau alinare sufletelor și inimilor lor, vindecare de boli și izbăvire de duhurile necurate. Dar Cuviosul și mai mult se nevoia, iar Dumnezeu revărsa asupra lui daruri și mai bogate, ajungând să fie văzător cu duhul, cunoscând dinainte cele ce aveau să se întâmple. Pentru aceste virtuți, Cuviosul Irodion a fost numit de Sfântul Ierarh Calinic „Luceafărul de la Lainici”, deoarece, ca și astrul ceresc, pe mulți îi călăuzea și îndruma pe calea mântuirii.
Ca monah, era cu inima și cu mintea la ceruri, iar ca stareț era cu grija la părinții și frații mănăstirii, pe care-i ocrotea de ispite și-i ferea de năvălirile celui viclean.
O faptă vrednică de laudă și de iubire de neam a arătat Sfântul în anul 1877, când a trimis 12 părinți din mănăstirea sa pentru a sluji ca sanitari pentru îngrijirea celor bolnavi și răniți în Războiul de Independență. Mare dragoste de oameni a arătat Sfântul Irodion și pentru credincioșii mireni care erau în nevoi, trimițând ajutoare celor săraci și lipsiți de hrană materială.
Cuviosul Irodion și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos în ziua de 3 mai din anul 1900. La 10 aprilie 2009 au fost descoperite moaștele Cuviosului, care se află spre închinare în mănăstirea Lainici până astăzi.
Trecerea sa în rândul Sfinților a fost făcută de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2011.
Lucrarea poate fi achiziționată de la Librăria Cărților Bisericești (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia”M (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Krețulescu), Galeriile „Cuvântul vieții”, prin comandă pe internet la adresa [email protected], precum și de la pangarele bisericilor și mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.
