Vestirea cea din urmă a Patimilor. Complotul sinedriului (Mt. XXVI, 1-5; Mc. XIV, 1-2; Lc. XXII, 1-2)
Evanghelistul Matei ne informează că „după ce a sfârșit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi: Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului se va da să fie răstignit” (vers. 1-2). La informațiile pe care le dăduse mai înainte, în legătură cu moartea Sa, Mântuitorul adăuga, de astă dată, noi amănunte, și anume, că El se va da de bunăvoie, că va fi condamnat la moarte și răstignit, iar acest fapt se va întâmpla peste două zile. Aceste cuvinte au fost rostite în dimineața zilei de miercuri, pe când Domnul se afla în Betania, în casa lui Lazăr, pe care îl înviase din morți. În acel an (30 d.Hr.), Paștile iudaice cădeau într-o zi de sâmbătă. Praznicul se începea, însă, de vineri seara, căci iudeii nu socoteau zilele de la răsăritul la apusul soarelui, ca celelalte popoare, și nici de la miezul nopții la miezul nopții, cum se socotesc mai pretutindeni în vremea noastră, ci de la apusul la apusul soarelui.
„Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa și împreună s-au sfătuit ca prin vicleșug să-L prindă pe Iisus și să-L omoare. Dar ziceau: Nu în ziua praznicul, ca să nu se facă tulburare în popor” (vers.3-5)
„Atunci” când Iisus le spunea aceste lucruri, are loc ședința sinedriului. Sinedriul era senatul și tribunalul religios al iudeilor. El se compunea din 70 de membri, recrutați dintre bătrânii poporului, dintre saduchei, farisei și cărturari. Majoritatea o dețineau saducheii, care erau mai toți preoți. Lucra sub președinția arhiereului în funcție. De obicei, ședințele sinedriului se țineau, după mărturia Taldumului, într-o sală specială, Gazith, o sală pardosită cu pietre, lângă zidul sud-vestic al curții exterioare al templului. De data aceasta se întrunește în casa lui Caiafa, pentru a asigura secretul discuțiilor și pentru a evita orice intervenții în favoarea Domnului. Caiafa era mare preot de 12 ani și avea să mai rămână în această demnitate încă 7 ani. Era un om arogant, ipocrit și crud și se lăsa condus din umbră de socrul său Ana, care fusese mare preot între anii 6 și 15 și își păstrase încă o influență determinantă asupra hotărârilor mai însemnate ale sinedriului.
De fapt, sinedriul mai luase în discuție problema lui Iisus și hotărâse de mult că trebuie suprimat (In. VII, 44; VIII, 59; X, 39; XI, 46-57). Acum se întrunește în ședința extraordinară și stabilește amănuntele arestării și uciderii Lui, care trebuiau făcute în ascuns. De teama poporului, se hotărăște amânarea chestiunii până după trecerea praznicului.
Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului după Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.
