Sfântul Grigorie Palama, teologul luminii necreate, mărturiseşte despre posibilitatea tuturor creştinilor să se împărtăşească de puterea îndumnezeitoare a harului. Experienţa religioasă în viaţa omului duce, pe culmile ei cele mai înalte, la vederea harică a lui Dumnezeu în lumină. Astfel, împărtăşirea omului din lumina necreată este o constantă în viaţa Bisericii noastre. Un interviu cu pr. prof. univ. dr. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad.
Sfântul Grigorie Palama este numit în Tradiţia Bisericii „slava monahilor“, „sfeşnicul Ortodoxiei“, „lira Duhului“, „stâlpul Bisericii“, „oglinda lui Dumnezeu“, „noul Hrisostom“ sau „al patrulea teolog“. De ce aceste supranume?
Aceste numiri date Sfântului Grigorie Palama se datorează faptului că teologia, viaţa şi mărturisirea lui sunt strâns legate de cele ale Părinţilor anteriori, gândirea lui fiind integrată în tezaurul comun al Bisericii Ortodoxe. În acelaşi timp, trebuie să arătăm că Sfântul Grigorie Palama nu doar sistematizează învăţăturile Sfântului Simeon Noul Teolog, ale Sfântului Maxim Mărturisitorul şi ale lui Dionisie Areopagitul, ci oferă o grandioasă reinterpretare a lor din perspectiva Tradiţiei şi în contextul istoric şi bisericesc controversat al secolului al XIV-lea. Aceste numiri acoperă pe de o parte cele trei teme majore exprimate în scrierile sale: teologia ca apofatism, revelaţia ca lumină şi mântuirea ca îndumnezeire, iar pe de altă parte oglindesc implicaţiile gândirii sale. El afirmă că nu numai monahii, ci toţi creştinii au posibilitatea să se împărtăşească de puterea îndumnezeitoare a harului care are un caracter personal. De asemenea, în duhul Tradiţiei răsăritene, afirmă rolul experienţei religioase în viaţa omului, experienţă care înseamnă vederea harică a lui Dumnezeu în lumină.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
