La Seminarul Teologic „Sf. Nicolae” din Rm. Vâlcea a fost marcată astăzi, 16 septembrie, de la orele 12,00, deschiderea oficială a cursurilor noului an școlar, informează arhiram.ro
Festivitatea a început cu o slujbă de Te-Deum oficiată de un sobor de preoți, membrii corpului didactic al Seminarului, condus de Părintele Constantin Cîrstea, Consilier Cultural al Arhiepiscopiei Râmnicului. După slujbă, Părintele Consilier Cîrstea a dat citire Mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, adresat elevilor, părinților și profesorilor, la începutul anului școlar 2013-2014, precum și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului.
Din partea oficialităților locale au participat și au luat cuvântul Prof. Daniela Ionescu, Inspector de Religie din partea I.S.J. Vâlcea, Ing. Romeo Rădulescu, membru în consiliul administrativ al Seminarului și alți reprezentanți ai Primăriei Râmnicului.
La finalul manifestării, Părintele Prof. Dr. Nicolae Proteasa, Directorul Seminarului, a adresat un călduros bun venit tuturor celor prezenți la acest eveniment, i-a prezentat pe noii elevi și le-a urat mult succes în noul an școlar.
Istoria Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea începe cu anul 1837 când a fost terminată construcția unei clădiri, destinate pregătirii viitorilor slujitori ai altarelor, în imediata apropiere a reședinței episcopale de la Râmnic. Printr-o scrisoare datată 16 iulie 1837, episcopul Neofit al Râmnicului Noul Severin, numea ca inspector și profesor la Seminarul vâlcean pe protopopul Radu Tempea, preotul Vasile Teodorescu și „maestrul de muzichie Hristea Grigoriu”.
Odată constituit corpul didactic, deschiderea oficială a cursurilor a avut loc la data de 8 noiembrie 1837, cu 30 de elevi interni (toți fii de preot), eveniment la care au luat parte autoritățile bisericești și laice ale Râmnicului, precum și preoți, călugări și mireni. Timp de aproximativ 10 ani, între 1837-1847, cursurile seminariale au avut o durată de numai 2 ani, însă din 1847 s-a primit dispoziție ca Seminariile să își desfășoare activitatea în cadrul unui ciclu școlar de 4 ani. Se studiau materii atât din domeniul teologic cât și laic: dogmatică, morală, istoria universal-bisericească, muzica bisericească, rânduiala slujbelor bisericești, citirea, scrierea, gramatica, geografia și aritmetica.
În acest context, Seminarul și-a desfășurat activitatea nestingherit până la data de 7 aprilie 1847, când în Râmnic a avut loc un puternic incendiu care a distrus o bună parte din oraș, arzând acum și Centrul Episcopal și Seminarul. De la această dată Seminarul începe un lung șir de peregrinări, mutându-se pentru o perioadă în Metohul de la Craiova, apoi în casele serdarului Alecu Dârzeanu până în anul 1855. Acum, vrednicul de pomenire ierarh Calinic Cernicanul, cu aprobarea domnitorului, va reclădi vechea reședință a Episcopiei și Seminarul, care va funcționa fără întrerupere până în 1901, când Seminariile de curs inferior (4 ani) au fost desființate. Elevii acestor cursuri inferioare puteau fi hirotoniți numai dacă urmau și cursurile superioare ale Seminariilor de la Iași și București.
Deoarece foarte multe parohii au rămas vacante, marele ctitor al învățământului modern, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Spiru Haret, a hotărât reînființarea a două Seminarii, unul dintre ele având sediul la Râmnicu Vâlcea. Cursurile nu au putut fi ținute în vechiul sediu, drept pentru care atât ministrul cât și episcopul Atanasie Mironescu au găsit de cuviință ca Seminarul să-și deschidă cursurile la Mănăstirea Bistrița, județul Vâlcea. Aici Seminarul și-a desfășurat activitatea doar până în anul 1911, când episcopul Râmnicului Ghenadie Georgescu a cerut Ministerului strămutarea Seminarului în vechea sa clădire din curtea Episcopiei.
Clădirea vechiului Seminar însă s-a dovedit improprie, deoarece cursurile aveau acum o durata de 8 ani, iar numărul elevilor seminariști era în continuă creștere. Pentru că nu se puteau efectua modificări importante la vechea clădire, începând cu 1913 se ridică o nouă clădire pe terenul Episcopiei, în vechea stradă Carol I. Lucrările de construcție s-au terminat în 1914 pentru aripa de pe strada Carol I, și 1922 pentru aripa paralelă cu strada Capelei. În noua clădire Seminarul își va desfășura activitatea în condiții foarte bune până în anul 1948, când a fost adoptată reforma învățământului, care prevedea printre altele despărțirea școlii de Biserică. Prin această lege Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea a fost oprit să mai funcționeze, iar clădirea și toate dependințele au fost trecute în patrimoniul statului. Localul a fost repartizat pe rând Școlii Medii Tehnice de Comerț, apoi Școlii Medii de Fete, care ulterior a fost transformată în Liceu Teoretic „Vasile Roaită”, astăzi funcționand cu denumirea de Colegiul Național „Mircea cel Bătran”.
Viitorii slujitori ai altarelor de pe întinsul Eparhiei vâlcene au fost pregătiți în cadrul Seminarului Teologic „Sfântul Grigore Teologul” din Craiova, înființat în anul 1952. După evenimentele din decembrie 1989, firul istoric al Seminarului vâlcean se reia. La solicitarea Preasfințitului Părinte Gherasim, astăzi Arhiepiscopul Râmnicului și la propunerea Comisiei de Învățământ a Cancelariei Sfântului Sinod, în 1990 s-a aprobat reînființarea Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.
