Un monah al ascultării

Părintele Ieroftei (Ierotei) Nedelcu a urmat școala din comuna Cernica pentru a absolvi ciclul gimnazial. După terminarea claselor V-VIII, cu binecuvântarea mitropolitului Efrem Enăcescu, alături de nepotul acestuia, a plecat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, unde a fost înscris în urma examenului de admitere, iar nepotul mitropolitului a trebuit să se întoarcă la Cernica. Din nefericire, în anul al III-lea de studii s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să întrerupă cursurile, fiind internat pentru o perioadă de timp în spitalul din Târgu Neamț. Pe parcursul celor trei ani de seminar s-a bucurat de pregătire teologică și spirituală oferită de câțiva dascăli cu înaltă ținută intelectuală, dintre care amintim pe: arhid. Ioan Ivan (director al seminarului), arhim. Benedict Ghiuș (profesor de Vechiul și Noul Testament), arhimandritul Nicodim Sachelarie (profesor de catehetică), arhimandritul Victor Ojog (profesor de muzică), arhimandritul Ghenadie Nițoiu (profesor de Istoria Bisericii Universale), arhimandritul Varahiil Muraru (profesor de pictură bisericească și ceramică), părinții Ghenadie, Lucian și Brebenel (pedagogi) și alții.

Datorită personalului redus de la Cernica din acea perioadă, starețul Atanasie Gladcovschi i-a cerut monahului Ieroftei să aducă de la Mănăstirea Neamț monahi sau mireni pentru a răzbi cu numeroasele activități gospodărești ale mănăstirii. Întors la Cernica, alături de doi frați de la Mănăstirea Neamț și cinci mireni, consiliul mănăstirii a hotărât recomandarea pentru hirotonia întru ierodiacon care a avut loc în duminica Floriilor din anul 1956. Din actele Arhivei Mănăstirii Cernica (oferite de ierom. secretar Ignatie Grecu) aflăm că în anul 1948 fratele Ion Nedelcu avea ascultarea la stăreție, iar în anul următor i s-a aprobat un ajutor financiar pentru a pleca în Armată, fiind deja tuns în monahism. În perioada 1950-1951 a stat pentru câteva luni în obștea Mănăstirii Slatina, din ținutul Fălticenilor, unde stărețea cunoscutul arhimandrit Cleopa Ilie.

În urma Decretului 410 din 1959, a fost nevoit să părăsească Mănăstirea Cernica și a fost trimis în satul natal, la Șendreni, unde a lucrat, aproximativ un an, la un depozit de cherestea. Din cauza unor ilegalități săvârșite de contabilul CAP-ului, care furase 16 pielicele de miel, conducerea comunei i-a cerut tânărului ierodiacon să-l înlocuiască. Astfel, timp de trei ani a fost contabil alături de un bătrân basarabean, după care a fost trimis la Brăila, pentru școlarizare, timp de șase luni. În urma examenului a obținut calificative foarte bune, dar abuzurile unor rude în desfășurarea activităților curente l-au determinat să rămână doar ajutor de contabil. În serviciul de contabilitate al comunei natale a funcționat timp de nouă ani și jumătate, după care s-a hotărât să se reîntoarcă la mănăstire.

În 1970 s-a prezentat la Departamentul Cultelor, unde, în urma unui interogatoriu sever al autorităților vremii, inclusiv al miliției, i s-a aprobat reintrarea în cinul monahal.

A plecat la Arad, la ieromonahul Casian, ucenic al protosinghelului Augustin Mateescu, fost viețuitor ca și el al Mănăstirii Cernica, slujitor atunci la Episcopia Aradului, sub ascultarea episcopului Teoctist Arăpașu, unde a rămas o săptămână. A fost îndrumat să se stabilească la Mănăstirea Căldărușani, unde a fost primit de starețul arhimandrit Gherasim Cristea (ales arhiereu), înlocuit, la scurt timp, de protosinghelul Veniamin Nicolae (mai târziu și el arhiereu). Starețul Veniamin l-a numit responsabil în serviciul de contabilitate al mănăstirii, înlocuindu-l pe protosinghelul Veniamin Gavrilovici, basarabean deosebit de priceput.

La propunerea consiliului mănăstirii și a episcopului-vicar Roman Ialomițeanul a fost hirotonit ieromonah, conform temeiului 8817/1982. La recomandarea exarhului Chesarie Gheorghiescu și a arhimandritului Irineu Iurașcu, starețul Mănăstirii Căldărușani, ieromonahul Ieroftei a fost aprobat de patriarhul Iustin Moisescu pentru primirea rangului de protosinghel (conform temeiului 6372/1985).

În Mănăstirea Căldărușani a conlucrat armonios și cu stareții Maxim Mereanu, Irineu Iurașcu și Lavrentie Gâță.

Învățase în tinerețe o formă simplă de ținere a contabilității, și anume socotitul cu bile (instrumentul, în limba rusă, se numește sciot). Aceasta nu l-a împiedicat să gestioneze contabilitatea mănăstirii într-o ordine desăvârșită. Cu ani în urmă, starețul Lavrentie își amintea că, la o inspecție periodică, contabilul-șef al Patriarhiei, Constantinescu, cu studii universitare de specialitate, n-a reușit să încheie revizia înaintea părintelui Ieroftei, care folosea doar același sistem vetust cu bile.

În luna ianuarie 2013, când îi cinstim pe marii cuvioși ai pustiei, la 88 de ani, protosinghelul Ieroftei Nedelcu și-a încheiat călătoria pământească.

Pentru că a fost aproape necunoscut muritorilor, au venit mulți îngeri să-l petreacă către veșnicele locașuri. Oamenii au fost puțini de tot, cum se întâmplă deseori în lumea monahilor simpli.

Mult s-a ostenit, tăcerea a iubit și făgăduința și-a împlinit-o.

De acum i s-a pregătit cununa dreptății, pe care El, Dreptul Judecător, i-o va da în ziua aceea… (II Timotei IV, 8)

(Articol apărut sub semnătura Preacuviosului Părinte Arhim. Timotei Aioanei și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 25 aprilie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente