Un egumen statornic și osârduitor – Protosinghelul Ghervasie Gheorghe (1928-2013) –

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântarea protosinghelului Ghervasie Gheorghe, fost egumen al Schitului Pocrov – Mănăstirea Neamț, marți, 26 martie 2013:

„Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine,

chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11, 25)

Întristată obște a Mănăstirii Neamț și a Schitului Pocrov,

Preacuvioși și preacucernici părinți,

Îndoliată asistență,

Cu multă tristețe am aflat de mutarea la cele veșnice a părintelui protosinghel Ghervasie Gheorghe, vrednic egumen al Schitului Pocrov-Neamț vreme de 35 de ani.

Monah harnic, atent și statornic, părintele Ghervasie a știut să folosească de-a lungul vieții timpul ca un dar al lui Dumnezeu și ca drum către mântuire.

Originar din comuna Preutesti, aflată în ținutul Fălticenilor, protosinghelul Ghervasie provenea din familia numeroasă a bunilor creștini Ioan și Ecaterina, care au crescut treisprezece copii.

La vârsta de 16 ani și-a început calea anevoioasă a vieții monahale la mănăstirea Bistrița – Neamț, unde a fost primit de către starețul de atunci, arhimandritul Eftimie Luca, actualul arhiepiscop al Romanului și Bacăului.

Și-a îndreptat apoi pașii spre mănăstirea Horaița, unde era stareț un unchi de-al său, arhimandritul Gherontie Gheorghe, sub povățuirea căruia și-a continuat noviciatul. A intrat în cinul monahal la 20 iunie 1953 și apoi a fost hirotonit ierodiacon de către Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Sebastian Rusan, la 11 august 1953, fiind rânduit ucenic al Episcopului Eugeniu Laiu, retras la Mănăstirea Horaița în vremea dictaturii comuniste. În acei ani l-a slujit cu mult devotament pe vrednicul vlădică, până când a fost nevoit să părăsească mănăstirea, în urma hotărârii regimului totalitar. Cu mare tristețe în suflet ierodiaconul Ghervasie s-a întors în lume, ca urmare a Decretului 410â” 1959. După doi ani de înstrăinare s-a stabilit la Mănăstirea Neamț, unde erau în desfășurare ample lucrări de restaurare a ctitoriei ștefaniene și a incintei mănăstirești. A lucrat atunci ca muncitor pe șantier. Era perioada când arhitecții și constructorii au dispus demolarea paraclisului Sfântul Gheorghe și rezidirea acestuia în spațiul dinspre răsărit al incintei. A rămas memorabilă acțiunea părintelui,care a intervenit atunci pe lângă responsabilii șantierului pentru a nu fi aruncată piatra de la Sfânta Masă a vechiului paraclis. A strâns-o și a refăcut-o în noul amplasament. Tot el a delimitat cu piatră conturul ce se vede și astăzi al vechii biserici ctitorite în incinta Mănăstirii Neamț de voievodul Petru Mușat. De la Mănăstirea Neamț părintele Ghervasie a fost transferat pe șantierul Mănăstirii Agapia, unde se restaura biserica, sub stăreția stavroforei Eustochia Ciucanu. După terminarea lucrărilor, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Justin Moisescu, l-a trimis în obștea Mănăstirii Neamț, cu ascultarea de electrician și instalator, remarcând priceperea și simțul gospodăresc ale tânărului ierodiacon care își schimbase haina monahală cu salopeta de zidar, dar sufletul rămânându-i același, al unui călugăr devotat făgăduințelor depuse în fața Sfântului Altar. După povața primită de la înțeleptul duhovnic, ieroschimonahul Paisie Olaru, părintele Ghervasie a îmbrăcat din nou haina monahală.

În anul 1978, starețul Mănăstirii Neamț, arhimandritul Efrem Chișcariu, l-a propus ca egumen al schitului Pocrov, care era aproape părăsit, într-o stare avansată de degradare. La schitul Pocrov,așezat într-un prea frumos luminiș, loc pe care Sadoveanu l-a numit Poiana Raiului, părintele Ghervasie a adunat o mică obște, inițiind un program intens de refacere a vieții liturgice și duhovnicești, dar șia gospodăriei așezământului. Astfel, s-au restaurat, pictat și împodobit biserica și paraclisul, casa egumenească, celelalte clădiri, acareturile, gardurile și s-a amenajat, de multe ori, calea de acces către schit.

În toate ascultările încredințate lui, părintele Ghervasie a dovedit dăruire, supunere, conștiinciozitate, râvnă și multă dragoste pentru slujirea lui Hristos. Liturghisitor evlavios, duhovnic bun, monah smerit și gospodar harnic, părintele Ghervasie a fost apreciat nu doar de frații călugări, de clerici și elevii seminariști, dar și de mulți credincioși, care s-au încumetat să urce drumul anevoios prin bătrâna pădure de conifere, către rariștea de sub muntele Vasanu.

Un înalt demnitar al țării, Domnul Nicolae Văcăroiu, pe când era Prim-ministrul României, a vizitat schitul din Poiana Raiului, împreună cu alte oficialități ale Administrației centrale și locale. Ospitalitate ași felul special de a fi al gazdei i-a impresionat pe oaspeți, așa încât s-a hotărât începerea lucrărilor necesare pentru electrificarea așezământului monahal.

Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, iubitor al liniștii și frumuseții de la Pocrov,a remarcat calitățile părintelui Ghervasie, și anume statornicia, credincioșia și slujirea față de Biserică, virtuți pe care le-a răsplătit în anul 1988 (1 octombrie) cu acordarea rangului de protosinghel.

În timpul arhipăstoririi Noastre ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei am urcat de mai multe ori la Pocrov, participând fie la hramul închinat Acoperământului Maicii Domnului, fie în vizite pastorale, apreciind și admirând strădaniile părintelui egumen Ghervasie, care s-a dovedit în ultimii 35 de ani un călugăr deprins cu vitregiile vieții și ale naturii, dar și cu bunătatea și statornicia, virtuți specifice monahilor nevoitori.

Milostiv și sensibil față de natura creată de Dumnezeu, părintele Ghervasie se asemăna uneori cu unii mari părinți ai Patericului care îmblânzeau necuvântătoarele, transformându-le în prieteni. Mulți pelerini au rămas impresionați văzând cum toate animalele din gospodăria schitului Pocrov veneau deodată la el când le chema.

În aceste momente de despărțire,ne amintim cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne întărește speranța,zicând: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Biruitorul morții și Stăpânul vieții, să așeze sufletul părintelui Ghervasie împreună cu drepții și cu sfinții Săi în lumina și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru cei îndoliați,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente