Prepararea Marelui Mir pentru sfințire s-a încheiat miercuri, în incinta Mănăstirii „Duminica Sfinților Români” din București, în spațiul special amenajat, denumit „Mirostirion”. Alături de soborul de preoți implicați s-au aflat și episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul.
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a subliniat contextul istoric, care a stat la baza originii săvârșirii Marelui Mir.
„Cu ajutorul Preasfintei Treimi s-a încheiat această lucrare sfântă, de pregătire a Marelui Mir, într-o atmosferă de rugăciune, de reflecție la Cuvântul Mântuitorului, întrucât pe parcursul a trei zile s-a citit Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie”, a transmis Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.
„Rămâne semnificativ pentru noi că această pregătire a Marelui Mir a început în atmosfera deschisă de gestul Sfintei Maria, sora lui Lazăr, care, după învierea fratelui său, în semn de recunoștință, a turnat pe picioarele Mântuitorului Iisus Hristos un alabastru de mir de nard, redându-i viața când trupul său intrase în descompunere”.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a explicat contextul istoric actual al preparării Marelui Mir.
„În ziua de 17 aprilie, în Sfânta și Marea Joi, are loc cea de-a treia sfințire a Marelui Mir, din timpul arhipăstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Toți ierarhii Bisericii Ortodoxe Autocefale se întrunesc în Sfânta și Marea Joi din săptămâna Sf. Patimi ale Mântuitorului Iisus Hristos”, a transmis Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.
„Întreaga rânduială a preparării Marelui Mir se desfășoară în timpul rugăciunilor pentru a marca astfel faptul că această rânduială este de fapt o rânduială liturgică, nu este o lucrare a noastră. Prepararea s-a realizat în Anul omagial al Patriarhiei Române, 2025, și ne face părtași la bucuria preparării și sfințirii a celei de-a 23 – a preparare și sfințire a Marelui Mir în Biserica Ortodoxă Română, care aniversează 140 de ani de la autocefalie”.
Mod de preparare
În a treia zi a preparării, decoctul realizat în a doua zi este încălzit până ce devine fluid. Este amestecat apoi cu ulei de măsline în cazanul central. Pe măsură ce fierbe, se adaugă rând pe rând smirna și tămâia pisate, apoi uleiurile esențiale, ultimul fiind uleiul de trandafir. Mirul de nard va fi adăugat chiar în Joia Mare, în timpul sfințirii Marelui Mir de către Patriarhul Daniel.
Părintele Antim David, martor și participant direct la mai multe sfințiri ale Marelui Mir, își amintește debutul său în anul 2002, sub îndrumarea Patriarhului Teoctist.
„Prima dată când am participat la săvârșirea Sfântului și Marelui Mir, o noutate pentru un tânăr slujitor venit la Catedrala Patriarhală, a fost în 2002, când am fost delegat de Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, alături de părintele consilier pe atunci, acum actualul Mitropolit Ciprian al Buzăului și Vrancei”, își amintește părintele Antim David.
Tehnici de preparare
În anul 2007, arhim. Antim David a fost implicat mai profund ca Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, iar experiența acumulată i-a permis să observe atât păstrarea tradiției, cât și introducerea unor îmbunătățiri tehnologice importante, precum sistemele moderne de răcire, necesare în procesul lent de decantare al uleiului fierbinte.
„Timpul de răcire, dacă nu există un sistem bun, se prelungește. Îmi aduc aminte că, în 2007, abia pe la 6 și ceva am reușit să punem Sfântul Mir în vase, tocmai pentru că nu se răcise”, a spus părintele Antim David.
O altă noutate este implicarea unor specialiști în farmacie în procesul de preparare, dat fiind că ingredientele și modul lor de combinare necesită cunoștințe precise. Protos. Onufrie de la Mănăstirea „Radu Vodă” a absolvit Facultatea de Farmacie, asigurând astfel de mai mulți ani continuitatea acestei cunoștințe.
„Într-un an s-a scăpat eucalipt mai mult și schimbă mirosul Sfântului și Marelui Mir. Trebuie să știi ce fel de ingrediente ai, de unde sunt aduse și toate acestea trebuie studiate cu mare atenție și de aceea trebuie un specialist”, a adăugat arhim. Antim David.
O altă noutate este edificarea noii clădiri unde se prepară Marele Mir, care poartă denumirea de „Mirostirion”.
„Înainte se prepara la Mănăstirea Antim, într-un paraclis denumit Paraclisul Pompilian, într-un cadru cultic, dar nu în condițiile bune de azi”, a conchis arhim. Antim David.
Sfințirea Mirului și Autocefalia Bisericii
Sfințirea Marelui Mir în România are o profundă semnificație legată de autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. Deși oficial recunoscută în 1885, autocefalia exista în fapt înainte de această dată.
„Sfințirea Marelui Mir a fost săvârșită ca act sacramental major în anul 1882, trei ani înainte de proclamarea și recunoașterea oficială a autocefaliei țării noastre pentru că încă din perioada încetării regimului domniilor fanariote, înainte de 1821, în Țările Române a început o mișcare de afirmare a autocefaliei Bisericii”, a adăugat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.
Chiar și înainte de proclamarea autocefaliei, mari ierarhi ai Bisericii, precum patriarhii Constantinopolului sau Ierusalimului, sfințeau Marele Mir în Țările Române, semn al unei independențe de facto. După Unirea Principatelor din 1859, dorința de unificare a structurilor bisericești a impulsionat această mișcare, culminând cu proclamarea și recunoașterea autocefaliei.
„În acest context, Biserica Ortodoxă Română nu mai putea accepta situația precedentă de a-și procura Sf. și Marele Mir de la Constantinopol, și de aceea în data de 25 martie 1882, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu mitropolitul Calinic Miclescu, au sfințit ei înșiși Marele Mir”, a precizat PS Paisie Sinaitul.
Patriarhia Ecumenică a recunoscut oficial autocefalia Bisericii Ortodoxe Române de abia în 1885.
Ungerea cu mir
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a evidențiat importanța gestului femeii care a uns cu mir și a șters cu părul capului ei picioarele Mântuitorului, înainte de jertfa Sa pe Cruce:
„Iar despre gestul femeii spune, că oriunde se va predica Evanghelia Lui, se va vorbi despre ceea ce a făcut ea pentru înmormântarea Lui. Pentru că se știe că, bătând la ușă sărbătoarea Paștelui iudeilor, cei care au coborât trupul lui Iisus de pe Cruce, adică Iosif din Aritmateea și Nicodim fariseul, nu au avut timp suficient ca să pregătească îndeajuns, după rânduiala Legii Vechi, Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, și L-au uns în grabă cu aloe și smirnă, unul dintre ei aducând ca la o sută de litri de smirnă, asta însemnând astăzi aproximativ 30 de litri sau de kg de smirnă”.
„De aceea știind că nu s-a completat ritualul la îngropare, în dimineața Învierii, mironosițele au luat mirul și au venit la Hristos, însă nu au mai putut face această ungere fiindcă Hristos înviase din mormânt”, a adăugat ierarhul.
La final, Preasfinția Sa a subliniat valoarea mirului ca dar al omenirii oferit Mântuitorului:
„Erau două daruri foarte prețioase care simbolizează darurile pe care este datoare umanitatea să le aducă lui Dumnezeu, iar Marele Mir, care mâine prin sfințire, va deveni Sfântul și Marele Mir este totodată un mijloc material prin care sunt împărtășite credincioșilor botezați darurile harului Preasfintei Treimi. Mirul în sine este un dar al Bisericii, al credincioșilor”.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
