Uimitoarele imagini de la Doura Europos

Numit un „Pompei al deșertului sirian”, anticul oraș Doura Europos, abandonat în 256 d.Hr. a bulversat istoria artei prin picturile murale excepționale. Nimic nu se compară cu răsunetul de care s-au bucurat frescele sinagogii, cu florilegii de scene biblice, o veritabilă provocare a interdicției imaginilor impusă de Legea ebraică (Ieșirea 20,4; Deuteronomul 5,8).

Anticul Doura Europos, de pe râul Eufrat, își merită renumele de „Pompeiul deșertului”. Orașul a sfârșit tragic, într-un asediu al regilor sasanizi împotriva armatei romane în anul 256 d.Hr. Populația a fost deportată și orașul a trecut prin foc și sabie, urmând o perioadă de abandon total până la descoperirea sa accidentală în 1920. Mai exact, pe 30 martie a acelui an, soldații britanici, veniți să aducă pacea în regiune, după căderea Imperiului Otoman, au săpat tranșee în jurul unui adăpost până pământul s-a prăbușit, descoperind o încăpere în care pereții erau plini de figuri cu personalități pictate în culori noi. Arheologul american James H. Breasted, trimis în aceste locuri, a recunoscut scena unui cult păgân și, datorită unei inscripții, a putut identificat numele antic al orașului: Doura.

Era vorba de o colonie militară antică construită de regii seleucizi în anul 303 î.d.Hr. sub numele Europos. Cercetătorul a intuit că aceste picturi reprezentau legătura pierdută dintre arta greco-romană clasică și arta bizantină. Conștient de importanța descoperirii pentru istoria artei, arheologul era totuși departe de surpriza pe care avea să i-o rezerve acest sit arheologic. Breasted a așteptat până ce lucrurile s-au liniștit din punct de vedere politic și Siria a ajuns sub protectorat francez pentru a-și continua cercetările, sub auspiciile franco-americane ale Universității din Yale. Din 1928 până în 1937, câte șase-șapte luni, sute de muncitori au scos la iveală vestigiile uni adevărat oraș ascuns sub pământ. În acest spațiu, datat din secolul al II-lea î.d.Hr., cele mai multe vestigii aparțineau ocupanților mai recenți ai orașului: parții, începând cu 113 î.d.Hr., apoi romanii, din 165 până în 256 d.Hr. Ceea ce s-a descoperit lăsă să se întrevadă imaginea unui oraș prosper, ancorat în tradiția mesopotamiană, locuit de o populație multietnică și adepta a unui diversități de culte.

O biserică creștină din secolul al III-lea

În septembrie 1931, arheologul american Clark Hopkins a condus proiectul de exploatare a tronsonului de vest din zidul orașului. Deși mai expuse pe platou, această parte era și cea mai bine conservată, căci romanii au dublat zidurile pentru a putea lupta împotriva ofensivei sasanizilor. În acest sector, edificiile erau rambleiate, având mai puțin de suferit din cauza eroziunii decât altele. În aceleași condiții se găsea de altfel și templul descoperit în 1920, în partea de nord-vest a zidurilor. Descoperirile lui Clark Hopkins s-au ținut lanț: un nou templu păgân cu fresce în extremitatea de sud a crenelurilor, apoi un mythraeum (sanctuar dedicat zeului Mitra). Acesta fusese apoi domus ecclesia, una din acele case în care se adunau primii creștini înainte de libertatea religioasă din secolul al IV-lea. Pe pereți, un decor inspirat de Evanghelii amestecat cu scene din Vechiul Testament, iar o inscripție Îl menționează pe „Iisus Hristos”. Picturile erau fără îndoială mai rafinate decât cele precedente, dar muncitorilor nu aveau nici o îndoială: ei contemplau mărturiile creștinismului ce data cu trei sferturi de secol înainte de recunoașterea creștinismului de către Constantin în 313!

Sinagoga din secolul al III-lea

Mare le-a fost mirarea, la sfârșitul săpăturilor, când au descoperit fragmente acoperite în rambleurile din partea de nord a unei porți mari a orașului, ce prefigura un alt edificiu decorat. Acesta trebuia să aștepte următoarele săpături, din toamna anului 1932, când au fost descoperite „scene întregi, figuri și obiecte strălucitoare, în culori vii”, după cum avea să scrie Hopkins. Dar ce fel de clădire era aceasta? Ce semnifica acea scenă mare din partea dreaptă a porții orașului și ce personaj din partea stângă conducea procesiunea? În timp ce se nășteau aceste întrebări, asistentul francez al lui Hopkins, Henri du Mensil du Buisson, a observat o inscripție aramaică, pe care a descifrat-o fără greutate: „Moise a ieșit din Egipt și a despicat marea”. Era vorba deci de o sinagogă care a supraviețuit în secolul al III-lea! Pe cei trei pereți din jurul nișei ce conținea Tora și orienta spre Ierusalim, erau reprezentate o serie de scene din ciclul Exodului până la regele David, trecând prin istoria Legământului și a profeților.

Din punct de vedere al studiilor biblice, această descoperire a fost una foarte importantă: era evident că dacă a treia poruncă a Decalogului interzicea în mod formal reproducerea imaginilor figurate, au existat totuși încălcări flagrante. A fost relativizată aplicarea Legii în tot iudaismul sau incriminat un curent din diaspora mai puțin fidel tradițiilor? Mai mult decât atât, această descoperire obligă la recunoașterea existenței unei „arte evreiești” chiar și cu un secol mai devreme de la descoperirea catacombelor romane când a apărut noțiunea de „artă creștină”. Dacă pentru unii ele fuseseră recunoscute ca mărturii depline ale artei picturale ebraice, picturile din sinagoga de la Doura n-au trezit de la început interesul cercetătorilor, mulți socotindu-le a fi doar un preludiu ale artei paleocreștine. Privind retrospectiv, putem observa mai bine cum perceperea actuală a imaginilor din sinagoga din Doura Europos în mediul științific și religios a fost tributară dezbaterilor naționaliste din cercurile germane, campioni ai istoriei artei, în anii 1930. Astăzi, tendința ar fi mai degrabă de a înlătura orice etichetă religioasă, închipuindu-ne artiștii păgâni, evrei și creștini, lucrând indiferent pentru oricare comunitate religioasă, păstrând aceeași estetică regionalㆦ

Este reprezentat Dumnezeu la Doura Europos?

În picturile murale descoperite în sinagoga din Doura Europos, Dumnezeu nu este reprezentat în mod direct. Este reprezentat „cuvântul” Său atunci când se adresează personajelor importante din istoria Vechiului Testament: Avraam, Moise, Iezechia ș.a. Acolo unde textul biblic vorbește despre „vocea lui Dumnezeu” aceasta este simbolizată printr-o mână care coboară din cer, așa cum se vede în picturile dedicate ieșirii evreilor din Egipt. Este oare vorba aici doar de o reprezentare analogică sau metaforică, sau de o prezență reală?

(Articol publicat pe site-ul doxologia.ro)

Comentarii Facebook


Știri recente